Furtuna geopolitică globală şi bâlciul electoral de la Bucureşti

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

De câţiva ani, reputaţi analişti, diplomaţi, politicieni, înalţi funcţionari internaţionali, profesori de ştiinţe politice, relaţii internaţionale, economie etc., din ţară şi străinătate, avertizează asupra schimbărilor dramatice de pe scena politică mondială. Ceea ce, în urmă cu 10-15 ani, consideram certitudini astăzi intră pe lungă listă a provocărilor sau, chiar mai dur, a ameninţărilor.

Să amintim câteva dintre acestea:

(i) Alianţa militară NATO, în anul în care marchează 70 de ani de la înfiinţare, este pusă la încercare chiar din interiorul său. Tensiunile dintre SUA şi anumiţi lideri europeni sunt publice, iar identificarea unei alternative, de tipul „Armată Europeană“, nu face decât să menţină această stare de incertitudine şi nu să o reducă.

(ii) Pericolul nuclear, un subiect al anilor Războiului Rece, este reactivat prin anunţul făcut de SUA potrivit căruia urmează să declanşeze procedurile de retragere din Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare (INF), ca urmare a violării de către Rusia a acestui acord. Nu se ştie dacă INF va rezista sau dacă există o alternativă la înţelegerea parafată în 1987 de către Mihail Gorbaciov şi Ronald Reagan.

(iii) Conflictele, deschise sau îngheţate, clamarea, din ce în ce mai des, a unor pretenţii teritoriale, discursurile secesioniste, preluările ostile de teritorii, deşi diferite prin dinamică istorică, situaţie juridică şi/sau diplomatică, contribuie la tensionarea climatului regional/internaţional.

(iv) Fenomenul BREXIT, dar şi alte manifestări antieuropene, activate chiar din interiorul blocului european, la care se adăugă unele interese extracomunitare de slăbire a coeziunii europene, afectează fundaţia UE.

(v) Promovarea discursului urii, al segregării şi „reinterpretarea“ conceptelor fundamentale ale democraţiei încurajează activarea unei părţi din electorat în favoarea partidelor extremiste de tot felul, care astfel ajung să acceadă la putere.

(vi) Incapacitatea ţărilor/organizaţiilor internaţionale de a da răspunsuri la cele mai complicate trei probleme la nivel mondial - încălzirea globală, migraţia şi terorismul - lasă loc liber unui val de „politici“ ad-hoc, nonştiinţifice, de tip „antisistem“, care nu numai că nu vor ameliora aceste probleme, dar chiar le vor accelera.

Toate acestea sunt indiciile unei furtuni geopolitice globale în care ne aflăm deja şi în faţa căreia este greu să te menţii în echilibru, ca ţară, fără să activezi toate instrumentele şi resursele de siguranţă naţională, care înseamnă în primul rând responsabilitate şi profesionalism.

Cu ce ne ocupăm noi la Bucureşti?

Un foarte bun prieten - diplomat - ar răspunde sec:

„Fiecare cu ce poate şi după cât îl duce capul.“

Să facem un inventar al acestor „putinţe“, în funcţie de categoriile de actori:

a. Unii, de vreo doi ani, au inventat conceptul de „stat paralel“ şi acum luptă împotriva lui. Acest demers nu este unul direct, riguros, transparent, cu argumente de ordin moral şi juridic, ci unul alunecos, sinuos, modelat de interese greu de justificat public, chiar dacă sunt împachetate într-un discurs politico-juridic sofisticat („recurs compensatoriu“, „contestaţie în anulare“ etc.), întreprins prin cotloanele instituţiilor publice căpuşate cu „oameni fideli cauzei“.

b. Alţii (sau cam aceiaşi), tot de doi ani, reinventează legile „anti-gravitaţiei economice“. În plin deficit bugetar şi în prag de recesiune, se ceartă cu toţi cei care au învăţat economie la cursurile de zi, argumentând că „şcoala vieţii economice“ (adică ceasuri, lingouri, tablouri, pescuitul fluvial şi oceanic, deplasările cu elicopterul sau cu avionul privat, dar şi redefinirea cu succes a „kilometrului rutier de 800 de metri“, descoperire certificată chiar de OLAF) le-a dat un înţeles mai profund al „belşugului“ revărsat asupra electoratului.

c. A treia categorie este denumită sugestiv „peţitori, vestitori, lăutari electorali“ şi este teleghidată prin WhatsApp din insule îndepărtate, cu semnal „GPS“, „GSM“ etc., dar fără semnal „DNA“. În cadrul acestei categorii, principala responsabilitate este anunţarea calendarului nunţilor, botezurilor şi campaniilor electorale, astfel încât beneficiul politic şi profitul pentru presa de cancan să fie la cele mai înalte cote. Cu alte cuvinte, cine nu poate participa la nuntă şi botez poate oferi darul în cabina de vot, la alegerile europarlamentare şi prezidenţiale. Presa de specialitate va informa obiectiv despre rochia de mireasă, noul născut, meniul servit la mesele festive şi biografia romanţată a lăutarilor care au câştigat în mod legal licitaţia publică, prin depunere de oferte în SEAP.

d. Ar fi nefiresc dacă nu aş menţiona şi a patra categorie, oameni care, din diferite motive, deşi observă că am ajuns să fim, într-un fel, pe Titanic, au ales să nu facă mai nimic. Prin experienţa lor politică, aceşti oameni văd foarte bine atât aisbergul din faţă, dar şi faptul că vasele de salvare (NATO, UE etc.) sunt puţin ocupate cu revizii tehnice complicate. Cu toate acestea, ei aşteaptă.

Acest tablou nu este o glumă; este o descriere succintă a unui proces de degradare a politicii de la Bucureşti. Nu mai discutăm despre idei, ci despre cine pe cine înjură.

Continuarea pe ziare.com

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite