Şi chiar stăteam în acele momente şi mă întrebam „De câte ori în aceşti 30 de ani tot am spus „Fraţilor, am învins!“ şi am spus-o cam degeaba? Nu pun în discuţie faptul că, la final, nu s-a reuşit debarcarea lui Dragnea din fruntea Camerei Deputaţilor, ci că a clama, în genere, o victorie în nămoloasa politică dâmboviţeană este o treabă destul de riscantă.

În astfel de cazuri, strategia cea mai la îndemână, ca să zic aşa, este să te pui în mintea adversarului, a „inamicului“, să vezi cam la ce l-a dus mintea când a făcut o mişcare sau alta şi mai ales când ai impresia că ai câştigat vreo bătălie…

Deci, ce aş face eu dacă aş fi Liviu Dragnea? Şi mai ales ce le-aş spune confraţilor PSD-işti, care au cam început să dea semne de nervozitate (cel puţin unii dintre ei…)? Iată un discurs „convingător“, aşa, la un pahar de vin, acolo unde se face politica „adevărată“ la noi:

„Bă pesediştilor, ia fiţi atenţi aici: dăm ordonanţele astea de urgenţă cu legile Justiţiei, îi aburim că dăm OUG cu graţierea şi amnistia (bine, vom încerca, dar s-ar putea să nu reuşim), însă, vom face în aşa fel încât să le fie imposibil să ne aresteze în aştia doi ani cât au rămas până la alegeri. Avem destui oameni în sistem care sunt cu noi şi care le vor face zile grele ăstora care vin la guvernare după noi. Şi chiar şi cu legile pe care le-am dat până acum şi tot e suficient să întindem aţa până la alegerile următoare…

Apoi, măi băieţi, eu ştiu că lumea e acum nemulţumită, că s-au scumpit toate, că nu le ajung banii, că economia merge tot mai prost şi toate celelalte, însă, ce credeţi că vor gândi despre ăştia care vor veni la putere şi când or începe ăia să taie de colo şi de dincolo?

Şi nu vor avea de unde să scoată bani, că aţi văzut că am făcut ce am făcut şi colectările la buget au scăzut dramatic. Ce credeţi, că or să vină ăştia şi, gata, explodează încasările la buget?! Păi, nu vă daţi seama că şi-i ridică în cap tocmai pe alegătorii lor?

Şi credeţi că o sa sară Europa în ajutorul lor? Luaţi-vă gândul! Gândiţi-vă numa’ cât o să dureze să acceseze fondurile alea: până faci proiectele, până le depui, până le aprobă… Şi după ce le aprobă ce-or să facă cu banii? Că, de fapt, trebuie să implementeze proiectele! Şi cine să le implementeze? Hm?...

Să continui?... Hai să vedem: ăştia din opoziţia asta minunată, ce or să facă când ajung la putere decât să se certe între ei? Că sunt a’ naibii de mulţi pe o feliuţă mică de prăjitură (şi aia expirată, ha, ha)… Până îşi împart ministerele, până îşi numesc miniştrii şi secretarii de stat, până se prind cât de cât de cum funcţionează treburile prin ministere, organigrame, responsabilităţi etc. etc., Până se vor gândi ce să facă mai departe, ehei, voi vă daţi seama ce talmeş-balmeş o să fie acolo?!...

Şi apoi, gândiţi-vă puţin că de la secretari de stat în jos, toţi sunt oamenii noştri: mă rog, că sunt de ai noştri sau sunt doar rezistenţi la schimbare, cum se spune, he, he, tot aia e – fiecare o să tragă pe turta lui, să le fie lor bine, nu caprei vecinului! Vă daţi seama ce zile fripte or să le facă? Doar îmi imaginez cum vor începe ca fraierii să se plângă pe la televiziunile de casă că, vezi Doamne, nu vor oamenii PSD-ului din ministere să facă treabă! Ha, ha… Tare de tot!...

Şi toate vor continua să se scumpească şi viaţa va fi tot mai grea, că, deh, noi am avut grijă să fie aşa…

Ei bine, ia gândiţi-vă acum ce vor gândi deştepţii noştri de românaşi despre „noua guvernare“?! Credeţi că nu vor mai putea de dorul lor? Vă garantez eu, măi băieţi, că în mai puţin de 6 luni după ce plecăm, mai bine de jumătate din alegători ne vor ruga să venim să îi salvăm! Nu glumesc şi ştiţi bine că aşa-i…

Păi nu noi le-am crescut pensiile şi salariile, cât de cât acolo şi nu ăştia din opoziţie ne-au dat afară de la guvernare tocmai când urma să le creştem mai abitir? Nu noi le-am dat vouchere de vacanţă şi toate cele? Nu am făcut tot felul de reduceri pentru firme şi am tot dat pomeni în stânga şi dreapta, chiar dacă până la urmă s-au dovedit a fi cam abureli, dar, deh, am dat, nu am luat!...

Băi băieţi, am dat, nu le-am luat! Asta să vă intre bine în cap! Că asta o să fie sloganul cu care ne întoarcem la putere!

Mai e nevoie să continui? Eu zic că e suficient... Acuma, hai la treabă: Iordăchişor, hai ocupă-te tu cu legile alea, iar noi restul să îi facem pe ăştia din opoziţie să se calce între ei pe bătături pe la televiziuni zbierând care şi cum: „Fraţilor, am învins!“ He, he!... Hai noroc!...“