Fiind împreună cu tata Victor, acesta mi-a spus oarecum sentenţios: „Prostul fură călcând Legea, de aceea el este prins şi băgat la închisoare. Deşteptul fură acoperit, ajutat de Lege, de aceea lui nu i se întâmplă nimic rău” Am rămas, cum se spune, mască, sau cu gura căscată. Văzându-mi uluirea, tata a continuat: „Măi, băiete, cum ţi-am mai spus, eu ca tine am fost, tu ca mine încă n-ai fost. Vei creşte mare şi vei vedea”, adică „Te vei dumiri”, ar fi spus Petre Ţuţea, în locul lui tata Victor. Ce-i drept e drept, am crescut şi am văzut şi, mai ales, văd ce se întâmplă azi, sub ochii mei şi ai  noştri.

Acela era un hoţ izolat, individual, i-am putea spune un „hoţ haiduc”. Trebuie să vadă câteva filme, pentru ca un copil să îşi facă o reprezentare despre „mafie”, care este un „hoţ colectiv”. Despre un grup, copilul nu are decât reprezentări pozitive, adică familia, chiar dacă părinţii sau fraţii se mai ceartă, dar le trece, clasa de elevi, chiar dacă mai apar şi acolo ne-reguli, cum ar fi copiatul, apoi plagiatul, şi, la sfârşit,  echipa de fotbal, care pare cea mai omogenă. Mai vine, apoi,  şi „Hora Unirii”, unde elevul află că „Unde-i unul, nu-i putere / La nevoi şi la durere / Unde-s doi puterea creşte / Şi duşmanul nu sporeşte”  Dar, aşa cum se spune, „Încetul cu încetul se face oţetul”, la care se poate adăuga „Şi se deşteaptă băietul” Astfel că „băietul” ajunge la conceptul de „grup infracţional”, care nu este doar un concept, ca şi la metafora „băieţii deştepţi”, care nu este doar o metaforă poetică., şi pe care tata Victor o cunoştea. Pentru un astfel de „grup” există mai multe sinonime, între care, mai cunoscute sunt „mafie”, „bandă”, „şleahtă”, „caracatiţă” etc. Partidul însuşi poate deveni o „partidă”, şi nu una a rromilor sau una de şah, nici chiar una de poker, ci ceva mai mult, sau altceva. Aici intră în acţiune „băieţii deştepţi”, numiţi aşa, pentru că ei disting şi operează cu precizie şi fineţe pe două planuri..

Tot cu o metaforă, ele pot fi numite scena şi culisele, scena fiind la vedere, culisele fiind invizibile, tainice. Aici urmează măiestria Regizorului, adică ŞEFU, şi a actorilor lui, care sunt membrii bandei..La suprafaţă, sau în aparenţă, o acţiune este legală, stă chiar sub semnul unor Principii morale, al interesului public şi chiar naţional. În esenţă, adică în realitate, este vorba de o acţiune care aduce un profit absolut personal, al bandei, ca şi al membrilor ei. Profesorul meu de Estetică, Dumitru Isac, un blând moldovean, numea o astfel de faptă „un cinstit matrapazlâc” În organizarea scenei teatrale sunt angajaţi şi profesioniştii, în acest caz jurişti calificaţi, astfel încât o acţiune , fie ea şi „o lovitură de tun”, să fie perfect legală, sau acoperită de Lege. La mijlocul unui Proces penal, Dinu Patriciu apare la un TV şi, cu vocea dânsului timbrată, emanând siguranţă de sine, ne asigură că Sorin Ovidiu Vântu nu va fi condamnat la închisoare, întrucât are bani mulţi şi îşi poate angaja cei mai buni avocaţi.Un om normal la cap poate rămâne descumpănit, cum am fost şi eu la 12 ani. Adică, dreptatea sau nedreptatea depind de suma de bani care poate fi angajată în cazul unui Proces penal!? De altfel, se ştie că oamenii de afaceri care sunt şi „afacerişti”, îşi angajează nu unul, ci echipe de jurişti, care intră în acţiune în două situaţii, într-un fel chiar opuse. Intră în acţiune, sau atunci când „lovitura” este pusă la cale, sau atunci când ea este descoperită şi trebuie să fie justificată în faţa Legii, la Tribunal. Aici, lacunele din Legislaţie, zonele de echivoc ale unor Articole din Lege fac „laptele şi mierea” infractorilor, ca şi frontul de lucru al juriştilor însoţitori, unii fiind specialişti în domeniul infracţiunilor, atât ca pregătire a faptelorlor, cât şi ca justificare a lor. Până la descoperirea „matrapazlâcului” fapta este „cinstită”, este curată ca lacrima, sau este perfect omogenă, asemeni unei Sfere geometrice, Sfera fiind un model tradiţional al Perfecţiunii. Numai că, pe o cale sau alta, în Sferă apare o Fisură, prin care putem pătrunde în interiorul ei.

Exemplară este caracterizarea pe care Cronicarul o face unuia dintre domnitorii moldoveni, care era „Pe dinafară măr înflorit, pe dinăuntru, lac împuţit” Ceea ce se poate petrece şi în sfera afacerilor, care angajează, în ultimă analiză, Banii, se poate petrece şi în sfera vieţii politice, care angajează lupta pentru Putere.În constituirea unei echipe de infractori există o selecţie, chiar una foarte atentă, care merge cu maximă atenţie pe dictonul „Eiusdem farinae” În viaţa politică, criteriile sunt mai relaxate, dacă nu chiar arbitrare, încât aici, eludând criteriul competenţei, intră în joc relaţiile de rudenie, de colegialitate în perioada studiilor, de prietenie, fie ea la vedere sau ceva mai discretă etc. Membrii care intră într-o echipă politică dubioasă se spijină unii pe alţii, cam aşa cum zice Petru Maior că se sprijineau Istoricii austrieci, atunci când era vorba de contestarea continuităţii românilor în Dacia, adică „Precum măgarul pre măgar scarpină” În acest fenomen de laudă reciprocă, de „cântare în strună”, tot reciprocă, apar şi cohortele de emuli, chibiţi, lăudaci şi aplaudaci Tot acest cor artificial şi strident , se petrece şi rămâne omogen până când apare Fisura în Sfera Puterii. Iar cu PSD şi formaţiile lipite, alipite, respectiv cu ŞEFU, adică Victor Ponta, fisura a fost pierderea Preşedenţiei, în favoarea lui Klaus Iohannis.

După ce apare o fisură, există două posibilităţi, ori fisura este închisă, respectiv rana este vindecată de către un Doctor calificat, care nu poate fi bănuit de plagiat, ori fisura creşte şi generează alte fisuri, până la descompunerea întregului Organism. Această destructurare, sau tendinţă spre dezorganizare, se mai numeşte şi Entropie, iar începutul acesteia l-a constituit eliminarea din PSD a celor trei membrii, doi de-a binelea, adică Mircea Geoană şi Marian Vanghelie, iar unul de formă, pentru a creea iluzi unei echităţi sociale „socialiste”, adică Dan Şova. Asupra liniilor acestei entropii vom reveni! Oricum, pe întregul politic şi  problematic, rămâne valabil enunţul „CINE VA FACE CA MINE, CA MINE SĂ PĂŢEASCĂ!”

P.S Nu pot să nu laud atitudinea celor doi, adică a Preşedintelui Ion Iliescu şi a tânărului Cătălin Ivan, care s-au opus eliminării din PSD a celor trei, pe care i-am putea numi şi „Cei trei Crai negativi de la Răsăritul apus”