Filosofia populistă. „Dacă nu putem fi toţi bogaţi, atunci să fim toţi săraci“!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În faţa crizei economice generată de pandemie, reapar apostolii sărăciei generalizate. Nu este bine că mai există oameni şi firme bogate, dacă statul nu mai are bani să dea la bugetari. Să ia de la bogaţi, să dea la săraci. Conceptul socialisto-comunist: să fim toţi săraci, cu excepţia păturii conducătoare. Nimic nou sub soare. Aşa a vrut Ceauşescu, aşa vor acum Ponta, Ciolacu şi compania.

Să ne întoarcem la statul atoate stăpânitor, care să dea la toţi, în mod egal. Adică statul socialisto-comunist.

Ce spun apostolii sărăciei generalizate

Trecem peste faptul că „apostolii” beneficiază de la stat de pensii şi salarii nesimţite. Suntem într-o situaţie dificilă, mai dificilă comparativ cu aceea din 2009-2010. „Apostolii” critică şi acum soluţia tăierilor de salarii bugetare din 2010. Spun că soluţia ar fi fost ca statul să sară în cârca bogaţilor, persoane fizice sau juridice, să le ia averea şi să o împartă la toată suflarea bugetară sau privată, care nu are bani. Trecem şi peste faptul că nu poţi găsi la 10.000 de bogaţi resurse pentru 15 milioane de oameni. Nu se potriveşte cu aritmetica.

„Apostolii” nu pot accepta că există şi oameni inteligenţi, performanţi în afaceri, majoritatea muncind cinstit, care sunt în stare să adune averi prin munca lor şi a angajaţilor lor. Şi care aduc întregii societăţi un alt standard de viaţă, de magazine frumoase şi bine aprovizionate, internet în locuinţele cetăţenilor, circuite bancare bazate pe carduri, cumpărături online, excursii şi deplasări cu avionul la preţuri accesibile, concedii de odihnă la standarde europene, acces la tehnologiile de comunicaţii specifice secolului nostru. Şi ce propun. Să le ia statul averile, să-i sărăcească şi pe ei, să nu mai sfideze populaţia săracă.

Mai precis, ne explică Victor Ponta. Nu trebuiau tăiate salariile bugetarilor nici în 2010, şi nici acum. Nu erau bani nici atunci, nu sunt nici acum. Soluţia optimă era impozitarea progresivă a veniturilor, supra taxarea băncilor şi a multinaţionalelor. Asta cere şi guvernului Orban să facă. Ce dacă bugetarii stau acasă şi primesc salarii întregi, iar „privaţii” stau în şomaj tehnic pe 700 de lei ajutor social.

Problema cu propunerea lui Ponta este că nu se potriveşte cu legislaţia europeană pe care am acceptat-o şi semnat-o. Nu putem taxa discreţionar oameni şi firme, doar pentru că au mulţi bani. Dacă au furat, decide justiţia şi statul trebuie să ia de la cei dovediţi de furt. Profitul firmelor nu poate fi confiscat de stat, nu este legal. Asta putea face doar statul socialisto-comunist. Sigur, putem da legi de confiscare a profitului. Dar atunci ne luăm jucăriile şi plecăm din UE. Apartenenţa la UE, globalizarea economică, mobilitatea capitalului, a oamenilor, mărfurilor, ideilor, informaţiilor nu mai funcţionează într-un stat care decide prin lege un comportament diferit de cel al statelor membre din UE.

„Apostolii” sărăciei globalizate ştiu asta

Unii se prefac că nu pricep, iar politicienii încearcă să câştige electoral în stilul lui Ceauşescu. Ce spunea Ceauşescu? Nu ne merge bine din cauza „imperialismului american, muribund şi în stare de putrefacţie”! Care suge sângele poporului român. Nu s-a schimbat mare lucru. În locul „imperialiştilor” au fost plasate băncile şi multinaţionalele, care „exploatează” poporul român, îi suge sângele prin metode mai sofisticate: rate la bănci, plata utilităţilor, iar în cazuri extreme, cum trăim acum, ne mai dau şi afară din slujbe. Iar bieţii „privaţi”, cu buzunarele goale, îi cred, mai ales când li se spune că bugetarii o duc bine mersi, pentru că sunt ai statului, nu muncesc pentru „imperialiştii” din bănci şi multinaţionale.

La consecinţe se gândesc „apostolii”?

Să presupunem că guvernul român se ia după „apostoli” şi suprataxează băncile şi multinaţionalele. Şi dacă pleacă de la noi, şi se duc în alte ţări? Că mobilitatea afacerilor e foarte simplă acum. Oricum tranzacţiile se fac prin internet. E bine să rămânem fără carduri bancare, sau la discreţia CEC-BANK condusa de vreun politruc de partid? Să rămânem fără tefonie mobilă, fără internet în case, fără maşini şi service-uri auto cu aparatură modernă, fără supermarketuri, mall-uri, fără tot ce ne uşurează şi simplifică viaţa?

S-a întâmplat în Suedia, când sindicatele tot şantajau firmele să dea salarii mari la angajaţi. După un timp, profitând de globalizare, firmele au spus: aşa doriţi? Atunci ne mutăm afacerile în alte state în care forţa de muncă este mai ieftină. Iar sindicatele au amuţit.

Sunt acuzate băncile că obţin la noi un profit mai mare, comparativ cu alte ţări. Şi să-şi reducă marja de profit. Nu statul stabileşte marja de profit, ci cererea şi ofertă. Dacă profitul ar fi mare, raportat cu condiţiile şi riscurile oferite de ţara noastră, ar năvăli zeci de alte instituţii bancare, şi profitul lor ar scădea. Aşa este în piaţa bancară, ca în toate alte pieţe. Dacă am acceptat că nu statul stabileşte preţurile la produse, ci piaţa liberă, acelaşi lucru funcţionează şi pentru „preţurile” serviciilor bancare.

În concluzie

Să profiţi de situaţia de criză în care ne aflăm, pentru a câştiga capital politic, este cinic şi dezgustător. Din păcate, poziţia aceasta de demonizare a băncilor, multinaţionalelor, a oamenilor bogaţi, pare să dea roade. Mulţi votanţi îşi găsesc satisfacţie dând vina pe alţii. Mereu alţii sunt de vină, nu noi. Şi vor vota partidele care le promit că „toţi vom fi săraci”. Munca, inteligenţa, talentul pentru afaceri, firmele care ne fac viaţa mai uşoară, dispar sub noianul de acuzaţii. Iar cei care promit azi sărăcia generalizată, demonizează firmele care „sug” sângele poporului, vor trăi, bine mersi, pe salarii şi pensii nesimţite de la stat. Până să se prindă săracii de chestia asta simplă, mai trece un ciclu electoral, iar actualii „apostoli” îşi vor număra banii acumulaţi la saltea pe baza propagandei neruşinate pe care o practică.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite