PNL a intrat, la cererea presedintelui Iohannis, într-o capcană din care nu ştie cum să mai iasă.

Sesizarea lui Ciolacu la CCR are toate şansele să treacă

În spiritul şi litera Constituţiei alegerile anticipate sunt decise atunci când parlamentul nu găseşte o majoritate parlamentară să formeze un nou guvern, după două căderi de guverne în decurs de 60 de zile. Nu atunci când voinţa unui om, fie el preşedinte, decide acest lucru. Să desemnezi un premier, care pică la moţiunea de cenzură cu 261 de voturi, despre care propriul partid anunţă că nu îl votează, înseamnă să substitui voinţa preşedintelui voinţei parlamentului. Şi încă de două ori. Aşa ceva nu va înghiţi CCR. Marcel Ciolacu a înţeles foarte bine această anomalie constituţională când declară:

„Să îmi explice şi mie cum văd ei această interpretare constituţională şi, mai ales, cum poţi să desemnezi o persoană pe care nimeni până acum nu a spus că o s-o voteze? Presupun că CCR o să ne lămurească".

Întrebat dacă parlamentarii PSD vor boicota şedinţa în care va fi supus votului Guvernul Orban, Ciolacu a spus: "Dacă depunem sesizare, ca să fim consecvenţi, ar trebui să aşteptăm totuşi răspunsul, să vedem dacă este constituţional, sau cineva a declanşat un conflict de natură juridică constituţională".

Şi aşa mai trece o lună până când ar putea fi începută etapa de două luni pentru căderea a două guverne. În condiţiile în care PSD are şefii celor două Camere, majoritatea în conducerile reunite a Camerelor parlamentului, când am văzut cum UDMR basculează cum îi dictează interesul, iar 261 de parlamentari au decis căderea guvernului Orban, nu văd altă şansă. Chiar şi OUG de desfăşurare a alegerilor anticipate ar putea fi atacată la CCR de către Avocatul Poporului, pe simplu motiv că schimbă legislaţia electorală cu mai puţin de 6 luni înaintea alegerilor.

Şi în tot acest context vitreg pentru intenţiile preşedintelui şi premierului interimar, Orban declară că are el „ac de cojocul lor”! Să-l vedem şi noi, dar tare mă tem că a fost un bluff!

Cum scriam în alt articol, există toate şansele să avem guvern interimar Orban până în noiembrie, la alegerile la termen.

Ce preocupări ar fi trebuit să aibă în vedere preşedintele şi guvernul

Să ai un parlament nou la 1 septembrie, cu două luni înainte de alegerile la termen, nu merită efortul şi riscurile pe care le vedem deja. Există multe alte priorităţi importante pentru activitatea guvernului şi preşedintelui, acum când aşteptările populaţiei, ale alegătorilor, sunt extrem de mari. Şi când viitoarele alegeri bat la uşă.

Reducerea deficitelor bugetare. Un guvern interimar nu poate proroga termenele de intrare în funcţie a legii pensiilor sau alocaţiilor bugetare. Va trebui să le plătească. De unde bani? Din împrumuturi, ca din altă parte nu are de unde. Dincolo de partea morală, că nu este normal ca urmaşii noştri să ne plătească bunul trai de azi, este sigur că şi creditorii stau cu ochii pe România. Dacă şi când vor avea certitudinea că România nu-şi poate plăti datoriile, vor ridica dobânzile la cer. Şi acum costurile împrumuturilor făcute de România sunt cele mai mari din UE. Avem în cap scenariul sumbru din 2009-2010. Dar nu învăţăm nimic din istorie. Câţi bugetari au fost daţi afară pentru a reduce drastic cheltuielile de functionare a statului? Chiar şi Teodorovici avansa un procent de 20% din functionari care nu fac nimic. Taie frunze la câini.

Atragerea fondurilor europene. Poate se lucrează în tăcere şi n-am aflat noi. Cele 25 de OUG-uri, dată cu o zi înaintea moţiunii de cenzură ar putea fi şi ele atacate la CCR, conform declaraţiei Avocatului Poporului: „adoptarea, într-o singură şedinţă de Guvern, a 25 de ordonanţe de urgenţă reprezintă o gravă abatere de la norme: Guvernul s-a substituit practic Parlamentului”. Una din OUG-uri se referea la atragerea fondurilor europene. Fără banii europeni, slabe speranţe să vedem o echilibrare,  cât de cât, a bugetului de stat.

Mecanisme de urmărire a eficienţei cheltuirii banilor din buget. Este deficienţa majoră a bugetelor noastre, pe care nimeni nu s-a gândit s-o elimine. Dai banii din buget ordonatorilor de credite, aceştia îi cheltuie pe te miri ce, iar şcolile rămân tot cu wc-ul în curte. Banii dispar ca apa în nisip. Îşi imaginează cineva că în sistemul privat s-ar întâmpla aşa ceva? Sau bugetul este „sat fără câini”?

Evaziunea fiscală. Niciun guvern nu se apleacă serios asupra acestei probleme, cerând ajutor, eventual, de la fiscuri vestite pentru eficienţa lor, cel american de exemplu. Rămânem în zona de 26% din PIB grad de colectare la buget, în timp ce media europeana este de 40%. Cât despre conformarea voluntară, cea care asigură succesul fiscului în alte ţări ale lumii, la noi nu poate fi vorba, atâta timp cât contribuabilii nu sunt convinşi că banii lor sunt cheltuiţi cum trebuie şi pe ce trebuie de către guvern.

Oprirea dezastrului din învăţământ. La sfârşitul anului trecut am văzut în oglinda PISA care este situaţia adevărată din învăţământul românesc. Ultimul din Europa la matematică, şi ultimele locuri la citire şi ştiinţe. 44% analfabeţi funcţionali la 15 ani, şi 47% dintre absolvenţii de gimnaziu nu ştiu cele patru operaţii aritmetice. Legea care prevede 20, 25, 30 de ore la primar, gimnaziu, liceu ar trebui pusă în operă, dar au trecut deja două luni şi nu se vede nimic. Deşi în martie au loc încadrările profesorilor pentru anul viitor. După ce planuri cadru? Cele vechi sau cele noi? Dar licitaţiile de manuale după ce planuri cadru sau programe şcolare se fac, cele vechi sau cele noi? Ratăm iarăşi o reformă a arhitecturii curriculare?

Doar câteva exemple din ce ar fi trebuit să preocupe guvernul şi preşedinţia, nu alegerile anticipate, cu şanse spre zero de a fi obţinute.

Dacă guvernul şi PNL ar fi fost preocupaţi de problemele reale ale României, nu de fantasma alegerilor anticipate, atunci ar fi avut şanse mari să obţină majoritatea în noul parlament din noiembrie. În maniera în care procedează acum, tare mă tem că această speranţă nu va fi atinsă.