Am făcut-o de îndată ce am aflat că premierul desemnat, dl. Florin Cîţu, şi-a depus mandatul. Şi aceasta cu doar zece minute înainte ca Parlamentul României să înceapă şedinţa de plen în cursul căreia era aproape sigur că guvernul Cîţu ar fi obţinut votul de învestitură.

Încerc acum, scriind aceste rânduri, să îmi regăsesc calmul, să îmi pun ordine în gânduri şi să refac cât mai corect posibil filmul zilei de ieri. În prima parte a respectivei zile, a intervenit anunţul în conformitate cu care CCR a respins ca neconstituţională OUG referitoare la alegeri anticipate. A fost momentul în care s-a spulberat irevocabil până şi ultima iluzie, atât a PNL cât şi a preşedintelui Klaus Iohannis, insul care se identifică cu arhitectul principal al haosului politic în care este tot mai puternic aruncată ţara, că ar mai fi posibile alegerile anticipate.

Au urmat alte două anunţuri-cheie. Cel al liberalilor, făcut de dl. Florin Roman care la ora aceea nici nu ştia în ce penibil va urma să plonjeze, şi cel al UDMR, prin glasul preşedintelui său, dl. Kelemen Hunor, care susţineau ferm că vor vota guvernul Cîţu. Cum atât de capricioşii parlamentari ai USR cât şi cei ai PMP, care e clar că ascultă în continuare ceea ce le cere dl. Traian Băsescu, au anunţat încă cu o zi înainte că îşi vor da votul în favoarea învestirii noului Executiv, cum nu era deloc exclus nici faptul ca vreo câţiva pesedişti să simuleze că au greşit urnele ori să îl înfrunte pe dl. Ciolacu, devenise limpede cu mult înainte de ora 16 că dl. Cîţu avea deja în buzunar mandatul de premier.

Abia atunci a intervenit lovitura de teatru. De teatru politic prost, de bâlci. Dl. Cîţu a aruncat ştergarul, a abandonat laş, aşa cum face o marionetă politică, un politician de bâlci sau de câlţi, iar bietul domn Florin Roman, şeful grupului parlamentar al liberalilor, a înghiţit partinic ruşinea de a se face de râsul lumii, încercând să explice inexplicabilul. Dl. Roman a repetat mecanic povestea cu comandantul care nu părăseşte corabia. Poveste care în gura domniei-sale suna precum basmul cu cocoşul roşu. Sincer, m-a cuprins o tristeţe imensă văzând la ce cazne l-au condamnat pe dl Roman croitorii cei mari din PNL. Adică dl. Orban, doamna Raluca Turcan, probabil preşedintele Iohannis  însuşi în chip de mare tartor trimiţându-l la înaintare pe sărmanul ins în cauză. Ca să debiteze ceva, o Halima, o minciunică prin care, poate-poate, va reuşi să-i mai păcălească o dată pe români. Că doar-doar aceştia nu vor înţelege că dl. Klaus Werner Iohannis, dl. Ludovic Orban şi alte câteva mărimi liberale îşi bat joc de ei. Şi nu oricum. Mitocăneşte, porceşte, inadmisibil.  

Filmul din spatele celui istorisit mai sus mi se pare a fi fost următorul. Dl. Cîţu a fost desemnat premier la plezneală. Contându-se pe faptul că respectivul alter-ego al lui George Demetru Ladima este puternic antipatizat de PSD, dar şi de alte forţe politice. Dl. Klaus Werner Iohannis a mângâiat orgoliul rănit al d-lui Orban, cerându-i să se sacrifice preţ de câteva zile. Adică să accepte umilinţa de a nu fi el premierul desemnat. Până ce va trece gloria falsă a d-lui Cîţu.

Coronavirusul a stricat planul iniţial. În noile condiţii, ţara avea şi are nevoie de un guvern stabil, nici un partid politic responsabil nu ar fi putut lăsa să continue criza care a început odată cu moţiunea de cenzură reuşită a PSD, fără a-şi asuma costuri electorale. Dl. Orban nu a putut admite un astfel de afront. Domnul Orban miroase deja a cadavru politic, de ins ucis de orgoliu. Cum să îi fie lui furat postul,  spulberat visul de primadonă jalnică (am scris despre aceasta în comentariul publicat miercuri), cum să fie dl. Cîţu acela care să anunţe victorie după victorie în lupta guvernului PNL cu coronavirusul? Preşedintele Iohannis pare să-i fi acceptat jocul căci este absolut imposibil ca dl. Florin Cîţu să fi comis actul sinucigaş politic de a renunţa la mandatul din buzunar, fără să aibă binecuvântarea Cotroceniului.

 Nu ştiu dacă dl. Florin Vasile Cîţu a cedat din prima, dacă a făcut-o de bună voie, dacă a opus o minimă rezistenţă, dacă are totuşi o minimă doză de onoare sau este doar nu un om de partid, aşa cum se autocaracterizează, ci  o cârpă, în cel mai bun caz o mobilă ce poate fi mutată dintr-un loc în altul. Ştiu doar că cei care se află azi în fruntea ţării ne supun pe toţi românii unei imense bătăi de joc. Care indubitabil este pe placul PSD. Dl. Marcel Ciolacu, preşedintele interimar al partidului, nu a făcut nici cel mai mic efort de a-şi ascunde satisfacţia pentru nefăcuta d-lui Cîţu, acum în chip de ţap ispăşitor.  Finanţistul cu studii în străinătate le-a băgat pesediştilor în tolbă voturi. Le-a pregătit viitorul succes electoral. S-a dovedit astfel adevărul zicerii pe care o invocam acum câteva zile: PSD şi PNL, aceeaşi mizerie.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro