Fiii ploii şi puii de lele

Apariţia Partidului România Unită a adus în faţa naţiunii, după vreun sfert de veac de la înfiinţarea PRM şi PUNR, un partid naţionalist.

Nu c-ar fi mare sculă de basculă, dar în el au descins nume noi şi nume vechi. Şi pentru că publicul nutreşte o mare curiozitate pentru figura principală în jurul căreia pare că se va învîrti noua formaţiune: Victor Ponta. ANR şi ideologia lui Marian Munteanu ne sunt deja cunoscute. Dacă, în ce priveşte patriotismul, nimeni nu îi poate depăşi, în restul mărunţişurilor economico-sociale, lucrurile sunt mult mai puţin oable. Creştinismul şi patriotismul nu sunt neapărat buni manageri, ba, când dă strechea-n ei, îngroapă o naţiune. În numele patriotismului s-au declanşat războaie pustiitoare şi au fost exterminaţi oameni ca muştele. Dl Munteanu crede că va obţine între 8 şi 13% din voturi. O previziune grandioasă. Doar că nici măcar sociologii nu pot spune pe ce se bazează prognoza liderului. O fi cumva BOR-ul, care adulmecă intrarea în politică, cu o falangă civilă? Doar alegerile vor desluşi putirinţa acestui nou partid.

Dar să ne întoarcem la oile noastre, adică la mieii turbaţi din PSD, care au descoperit ce le lipsea: naţionalismul. De la bun început, ţin să precizez că nu am nimic împotriva patriotismului sau a ideii naţionale. Aşa cum focul nu e vinovat pentru ruguri, iar fierul, pentru crimă, o idee identitară şi o opinie naţională nu sunt cu nimic blamabile. Dimpotrivă. Noi toţi, indiferent dacă suntem de stânga sau de dreapta, aderăm la un set de reguli, obiceiuri şi credinţe pe care le împărtăşeşte un grup sau altul. Cu alte cuvinte, nu suntem fiii ploii, iar viaţa noastră se desfăşoară în acord sau dezacord cu regulile impuse. Ideea naţională are câteva direcţii: limba, etnia, teritoriul. Patriotismul vine în siajul ideii naţionale şi inculcă individului un sens al lui, propriu. Bun sau rău, ridicol sau tragic. Uneori, ideile mişcă munţii şi amuţesc durerea. Da, dar... Când vorbim despre politică, nimeni nu vine cu mâinile goale.

PRU, aşa cum se vede, e creaţia fostului pesedist Bogdan Diaconu şi a obţinut, la jumătate de an de la înfiinţare, fabulosul procent de 1,575%. Am dat şi miimile, pentru că sunt om serios. Da, dar între timp, partidul s-a întărit cu Mirel Palada, faimosul sociolog care s-a ocupat mai mult de pufoşenii şi scandaluri în presă decât de consilierea prim-ministrului. Care prim-ministru e gata să intre, şi el, şi să pună umărul. De ce? Pentru că un lider necarismatic precum dl Diaconu nu va sări niciodată de 2%. Eu, dacă aş fi în PSD sau PNL, aş aplauda: procentele astea pierdute intră gratis în buzunarele partidelor mari. Întrebarea pe care o pun, însă, e aceeaşi ca în cazul PDL: cum mama dracului eşti tu, politician membru al Internaţionalei Socialiste, şi te duci, de a doua zi, în braţele duşmanului? Cum ţi-ai schimbat convingerile ca pe ciorapi? Ai băut gaz? Ei bine, pesediştii care migrează în PRU (probabil convinşi că vor prinde un loc eligibil) uită că au stat cu anii într-un partid socialist. Că au propovăduit o ideologie de stânga, cu tendinţă ateistă şi internaţională. Nicicum naţionalistă! Ori PSD e un partid ipocrit (e!), ori oamenii nu ştiu cu ce se mănâncă onoarea politică (şi nu ştiu)! Dar culmea e să fi fost ditamai prim-ministru, şef al acelui partid de stânga, apoi să emigrezi la dreapta şi să te cheme Victor Ponta!