Fetiţa cu nimicuri

Faza cu datul ochilor peste cap, la minutul 5 secunda 10

Toţi au acuzat, fie la Ponta, fie la Băsescu, dublul limbaj şi reaua credinţă disimulate în întâlnirea privind reducerea CAS-ului. Dar cea mai stridentă, mai out of the picture, a fost fix Ioana Petrescu. Cei doi - aşa sunt ei! Incorigibili, măcar prin prisma istoricului lor politic. Dar ministreasa Finanţelor a dat adevărata măsură a autosuficienţei, a renunţării la o statură intelectuală ce ar trebui să fie virtute de preţ a generaţiei ei.

Am găsit răbdarea să studiez înregistrarea video a întâlnirii de la Cotroceni. Iată ce mi s-a părut relevant, inclusiv momentele ce vădesc o Ioana Petrescu argumentându-şi poziţia cu nimicuri,dar mai ales cu multe ifose.

Ponta şi Băsescu, autentici

Premierul, adevărat băiat de bani şi mai ales de baroni de-a gata, aliniaţi în spatele său la ordinul lui Năstase apoi al lui „popa socru”, a avut momentele lui cel puţin lipsite de curtoazie.

La minutul 5, secunda 24, începe să-i facă semne ministresei că nu e nevoie să-i arate nimic lui Băsescu. „Las-o aşa, n-are el treabă cu hârtiile noastre!”, pare a-i spune, cu un gest de autosuficienţă ce se repetă, de altfel, la 14’36”. Asta deşi îi dă asigurări preşedintelui, privindu-l în ochi cu toată seninătatea unei minciuni cu premeditare: „Vă dăm tot ce avem!” (6’01”).

Nici înţepăturile impertinente n-au lipsit, gen: „N-am încredere în gândirea dumneavoastră economică!” (24’25”). Dar în a baronilor ai, Victoraş? Că pauperizantele guvernări Văcăroiu, dar şi Năstase, încă par a fi prezente în memoria colectivă...

Băsescu a jucat un rol pervers, fariseist şi perfid, cum îl ştim. Protocolar, pacifist, preocupat de soarta naţiunii, dar oscilând între insinuări mieroase şi înţepături reţinute. Exact cum îi place lui să se afişeze când crede că-l mai crede cineva.

„...după calculele noastre...” (0’42”), „...tentativa de punere în dezbatere publică a noului Cod Fiscal...” (1’03”), „...nu ţin să-l retrimit (proiectul de lege, în Parlament, n.n.), că-i o măsură bună pentru agenţii economici...” (2’15”) au fost formulările de faţadă ale viitorului latifundiar de la Nana.

Iar când a văzut că interlocutorii fac feţe-feţe şi nu ştiu ce să argumenteze vizavi de compensarea CAS-ului lipsa din buget, locatarul de la Cotroceni s-a oferit chiar să le sugereze formulări, ca unor elevi veniţi pe ultima sută de metri la îndreptat media anuală: „...din nu ştiu ce taxe - atâta sumă, din creştere economică – atât, din reduceri de cheltuieli – atât” (6’26”) sau (9’50”) „daţi-mi argumente s-o promulg (legea, n.n.), altele decât lozinci”. Îndulcind-o imediat: „altele decât simple declaraţii”.

Ricoşeu cu perversiuni

Reproşul „Roubini e economist de Harbard, mă aşteptam la argumente în genul lui” (10’38”) nu e chiar gratuit. Fiindcă aşa cum lupul de mare suspendare se tot laudă cu Biruinţa pe care a evoluat, la fel şi ministreasa economistă ni se tot laudă cu Harvardul pe care însă nu l-a absolvit (a terminat la Wellesley), ci a ajuns acolo abia la masterat.

În schimb, folosindu-se pervers de exemplul creşterii nesustenabile cu 50% a salariilor profesorilor, Băsescu vrea cifre asiguratorii şi mai ales o asumare din partea doamnei ministru de finanţe. Mai ales că mărirea lefurilor didactice  a fost votată în Parlament, în 2008, cu largul concurs al Ecaterinei Andronescu şi al PSD-ului. Chit că apoi a fost respinsă prin ordonanţe şi de Tăriceanu, şi de Boc. Ceea ce uită Băsescu este că el însuşi şi-a făcut campanie pe această măsură inaplicabilă, prefăcându-se acum că el n-a ştiut că e nesustenabilă, ci a luat de bun ce i-a pus lăsat sub nas (in)amicul Tăriceanu. Haida-de..

Dar nici n-a avut cine să-i dea replica, poate şi pentru faptul că, odată ajunşi la putere, nici pesedeii - cu USL sau fără - nu au putut grăbi returnarea banilor către profesori, plăţile rămânând fărâmiţat eşalonate pe un cincinal. Dar asta e deja altă discuţie... 

Lovitură cu dosul palmei drepte

Cu adevărat halucinant este că, afişând superioritatea Harvardului, doamnă Ioana Petrescu, sunteţi în inadmisibila postură în care nu puteţi produce „o foaie pe care să scrieţi «de aici un miliard, de colo două»...”, cum formula ritos Promulgatorul (19’01”). Nu aţi putut prezenta „o fişă a acestei «găuri» - cum o acoperim; o fişă sub semnătura dumneavoastră” (20’03”), adică nu vă asumaţi fezabilitatea măsurii, doamnă!

Ceea ce s-a văzut, în schimb, a fost o ditamai ministreasa cu o mimică de şcolăriţă tocilară, capabilă să recite teoria pe dinafară, dar dându-şi ochii peste cap, sâcâită (5’10”), când vine vorba s-o aplice într-o problemă. Nici măcar la nivel de calcul literal, ce să mai vorbim de valori concrete!...

Argumente de genul „o susţin din tot sufletul”, „am făcut studii foarte bune şi asupra sustenabilităţii” (5’33”) întărite cu „nu am niciun fel de dubii că această măsură (...) nu va pune în pericol nici ţintele bugetare de anul acesta, nici cele pe MTO de anul viitor” (5’39”) se dovedesc a fi nişte vorbe goale când reveniţi apoi la min. 19 sec. 38 cu „încă lucrăm la estimările acestea” (referitoare la creşterea încasărilor prin preconizata diminuare a muncii la negru, n.n.) sau când tot daţi exemple bazate pe precedente, de la minutul 20 încolo. Asemenea argumente sunt nimicuri. Cu nimicuri vă jucaţi dumneavoastră în focul luptelor de imagine din acest an electoral?

Harvard şi har intelectual

Ioana Petrescu, o fată din generaţia care de-abia era în clasele primare în ’89, care a avut noroc să acceseze studii în străinătate după deschiderea din preajma anului 2000, te-ai aştepta să-şi menţină o atitudine şi o altitudine intelectuale, dublate de argumente ştiinţifice, mult deasupra aluziilor ieftine ale unora ca Ponta sau Băsescu.

Or ea s-apucă să ridice vocea obraznic (21’26”) şi să facă ironii despre „dreapta” cu un uns-cu-toate-alifiile ca Băsescu („ca o persoană de dreapta, sunt sigură că cunoaşteţi... (sic!)” – la 21’49” şi la 23’15”. Te şi miri cum de n-a spulberat-o interlocutorul atoateştiutor din fotoliul prezidenţial! Cum de n-a evaporat-o cu un singur hămăit clănţănind feroce, ca pe un căţeluş enervant de schelălăitor!... 

Păi de asta vine tehnocrata ultratitrată, din aula Harvardului, tocmai în România, pe un salariu cât al unei ospătăriţe din State? Ca să se servească pe tavă ca o pradă uşoară unor politruci lipsiţi de scrupule? Ca să nu mai discutăm că degeaba ai masterate şi doctorate la cel mai înalt nivel dacă nu observi că, în România, nu se pot aplica politici de dreapta până nu se reface dezastrul din buzunarele mereu sărăcite sub guvernările aşa-zis de stânga...

În loc să-l îngroape în exceluri cu sume defalcate pe conturi, în loc să-i verse pe masă calcule şi cifre până n-o mai şti pe unde scoate costumul prezidenţial tot mai lălâu, Ioana Petrescu îi vinde politichie de doi bani dâmboviţeni unuia ca Traian Băsescu. Dumneaei se joacă, agitând obraznic nimicuri patetice şi ironii „nimic-nicitoare”, pe lângă coabitarea incendiată de apropierea alegerilor.

Păcat de şcoala ta, măi fato! cum probabil că ţi/vi se mai adresează Victoraş când e dus cu pluta autosuficienţei...

Ioana Petrescu şi-a făcut un mare deserviciu acceptând să susţină măsuri electorale vădit nesustenabile economic. Nu doar sieşi şi reputaţiei academice de care se-nconjoară, dar şi imaginii unei generaţii de copii eminenţi de la care România aşteaptă, în sfârşit, salvarea. Gafând repetat prin lipsa de argumente ştiinţifice, demonstrate scriptic nu retoric, Ioana Petrescu îşi maculează diplomele cu amprentele agramaţilor care au făcut praf economia României şi economiile românilor. Încă o dată, păcat!...

PS: Problema este că, în contextul măsurilor fiscale haotice ale Guvernului Ponta, reducerea CAS-ului este un mare nimic, un balon de săpun trandafiriu supralicitat electoral. Este cel mult o plimbare a banilor dintr-un buzunar într-altul, din al cetăţenilor într-al patronilor şi dintr-al bugetului în al profitului iluzoriu reinvestit. Dar despre asta cât de curând...