Aşa cum era de aşteptat, moţiunea de cenzură depusă la începutul lunii septembrie de către parlamentarii USR PLUS, cărora li s-au alăturat şi cei de la AUR, ca urmare a crizei politice declanşate de tandemul fantastic format din Klaus Iohannis şi Florin Cîţu, prin ruperea coaliţie de guvernare, a primit de la CCR undă verde pentru a-şi continua traseul frânat brutal de interesele celor care şi-l doreau pe Cîţu preşedintele Partidului Naţional Liberal.
 
Totuşi, judecătorii Curţii Constiuţionale au ţinut să sublinieze faptul că legea fundamentală a României a fost „puţin” siluită prin blocarea procedurilor parlamentare prevăzute de către Constituţie şi Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. Un viol în grup iniţiat de susţinătorii premierului Cîţu, care urmăreau să-l păstreze în geamul de la Palatul Victoria pentru a aranja cât mai bine jocurile la congresul PNL, cărora li s-au alăturat şi parlamentarii PSD, coordonaţi de Marcel Ciolacu, subordonatul lui Klaus Iohannis.
 
Riscând să fie prinşi cu „moţiunea-n vine” de către decizia CCR şi să devină astfel looserii Opoziţiei, social-democraţii au depus şi ei la Parlament propria moţiune. Declanşând astfel un festival al moţiunilor de cenzură. Şi generând un precedent parlamentar pe care liberalii vor încerca să-l speculeze din nou la Curtea Constituţională pentru a bloca dărmarea guvernului Cîţu.
 
„Vă daţi seama ce maestru trebuie să fii sau cât de lipsit de experienţă politică să fii să provoci împotriva guvernului două moţiuni de cenzură. Este fără precedent în istoria post-revoluţionară a parlamentarismului român ca un guvern să se confrunte cu două moţiuni de cenzură” – afirmă plin de ironie, Ludovic Orban, fostul preşedinte al PNL.
 
Contextul politic excepţional, generat de ambiţia lui Klaus Iohannis de a-l elimina pe Ludovic Orban din viaţa politică, cu scopul de a prelua controlul asupra Partidului Naţional Liberal, chiar cu riscul de a da foc la întreaga ţară, a mai determinat un alt precedent. În festivalul moţiunilor de cenzură, nu va exista nici un câştigător din punct de vedere electoral. Astfel:
 
  • Festivalul sesizărilor la Curtea Constituţională pe care liberalii le pregătesc – deja au anunţat că vor depune o nouă sesizare la CCR pe tema celor două moţiuni de cenzură, lucru care, conform interpretărilor juriştilor liberali, nu ar fi legal – va adânci şi mai mult criza politică, cu implicaţii economice şi sociale greu de cuantificat în acest moment pentru viaţa românilor – fapt care va accelera percepţia negativă asupra tuturor partidelor parlamentare;

 

  • În scenariul în care una dintre cele două moţiuni de cenzură va fi admisă (în ciuda declaraţiilor, există şi posibilitatea ca USR PLUS şi AUR pe de o parte şi PSD pe de altă parte să încerce să se şicanze reciproc şi să saboteze votul la moţiune în goana după procente electorale), iar guvernul este demis, Florin Cîţu va trebui să îşi dea demisia şi din fruntea PNL – ceea ce înseamnă o altă criză şi o altă distracţie pentru liberali care, oricum, sunt într-un picaj electoral accelerat;

 

  • Ocupaţi cu propria campanie internă pentru alegerea viitorului preşedinte al partidului, campanie care începe să fie una tot mai dură, liderii USR PLUS au ratat ocazia de a fructifica oportunitatea de imagine generată de decizia CCR, lăsând PSD să zburde şi să ocupe întreaga agendă media cu propria moţiune de cenzură;

 

  • Deşi Marcel Ciolacu încearcă la rândul său să pozeze în Superman cel Bun care vrea să-i scape pe români de falsul Superman, totuşi, românii nu sunt nici proşti şi nici naivi, aşa cum, probabil, sociologul Dâncu îl lasă să creadă, iar eforurile pe care PSD le-a depus pentru a-l ţine pe Cîţu la Palatul Victoria până la congrsul PNL nu vor rămâne netaxate de către electorat atunci când va fi momentul;

 

  • Klaus Iohannis, la rândul lui, va ieşi destul de şifonat din această criză politică. Dacă moţiunea de cenzură va fi respinsă, atunci Iohannis va fi obligat să-l alimenteze în continuare în mod artificial pe premierul Cîţu din bruma de încredere pe care o mai are în rândul anumitor segmente electorale. Or, de regulă, în lipsa unui antidot, paraziţii reuşesc să distrugă corpul gazdă. În caz contrar, dacă moţiunea de cenzură va fi adoptată, Iohannis încasează o puternică lovitură de imagine, „fiul său adoptiv”, cel pe care l-a susţinut în văzul întregii lumi, va fi aruncat la coşul de gunoi al politicii în mai puţin de două săptămâni de la momentul alegerii ca preşedinte al liberlilor, iar huiduielile pe care le-a încasat la congresul PNL vor căpăta o legitimitate şi mai mare.
 
„De ce să-l dăm noi jos pe Cîţu? Pentru noi, în acest moment, el este un foarte bun agent electoral” – afirma Dâncu, strategul PSD. Iar social-democraţii l-au protejat de moţiunea iniţiată de USR PLUS cât au putut mai bine, chiar cu preţul încălcării Constituţiei. Însă, prin blocarea în continuare în Parlament a moţiunii USR PLUS (în ciuda deciziei CCR) şi prin iniţierea unei noi moţiuni de cenzură, PSD se joacă cu focul. Iar huiduielile pe care le-au încasat Iohannis şi Cîţu sâmbătă, huiduieli cu care au rezonat şi românii care le-au privit de la televizor, s-ar putea să ricoşeze direct în social-democraţi dacă Superman – Cîţu nu îşi ia zborul cât mai repede de la Palatul Victoria.