În acest fel ne putem explica de ce „angajamentele” din perioada campaniei electorale au fost repede uitate de PNL. Este adevărat, fenomenul „promisiunilor de campanie” este foarte răspândit în regimurile democratice unde politicienii au o stimă de sine redusă, iar angajamentele politice şi jurămintele pe Sfânta Scriptură sunt „vorbe de clacă”.

În competiţia politică din PNL se înfruntă două personaje, fiecare având un grup afişat de sprijinitori.

Flăcăul tomnatic Florin-Vasile Cîţu a devenit membru al PNL în anul 2016, fiind propulsat pe listele parlamentare de Alina Gorghiu, preşedinte al PNL în acel moment, pe baza relaţiilor de prietenie cu soţul său, Lucian Isar. F.V. Cîţu a devenit ministru al Finanţelor în cabinetul Ludovic Orban atât pentru că i-a fost recunoscută experienţa de economist cât şi pentru că s-a făcut remarcat prin obedienţa faţă de conducerea PNL („expiratul Orban”!). Semnificativ pentru profilul său psihologic este faptul că a acceptat poziţia unei marionete în acţiunea politică prin care cuplul Klaus Iohannis-Ludovic Orban intenţionau declanşarea alegerilor anticipate, însă planul acestora a fost dat peste cap de începerea pandemiei COVID-19. F.V. Cîţu a fugit din parlamentul care dorea să-i dea votul de investitură (12 martie 2020), depunându-şi mandatul. În activitatea de la ministerul de Finanţe nu a întreprins măsuri importante pentru îmbunătăţirea colectării taxelor şi impozitelor, însă este responsabil de creşterea accelerată a datoriei guvernamentale. În fruntea Cabinetului nu a reuşit să impună nicio reformă substanţială, fiind lipsit de autoritate. Combinaţia dintre retorica găunoasă a reformei şi inacţiunea guvernamentală creează premisele unei noi guvernări eşuate.  

A devenit candidatul susţinut de foştii camarazi ai lui Traian Băsescu din PDL, însă pare a fi făcut pasul pentru a obţine conducerea PNL în condiţiile a care a devenit „Candidatul CSAT”, dacă avem în vedere fie şi doar susţinerea ministrului de Interne şi a celui al Apărării.

Mesajul principal de legitimare a candidaturii este nevoia unui „suflu nou” în politică. Despre seriozitatea acestui mesaj putem să ne gândim la faptul că este sprijinit de Gheorghe Flutur, cel care-i scria mesaje omagiale lui Traian Băsescu cu ajutorul oilor-litere pe dealurile Bucovinei. Aşteptăm, pentru consecvenţă, imagini din dronă cu capre-litere pentru candidatul Cîţu!

Ludovic Orban, doar cu nouă ani mai în vârstă decât F.V. Cîţu, este un veteran al PNL, fiind membru al partidului din 1992. În 2017 a devenit preşedinte al PNL, în condiţiile în care sub conducerea Alinei Gorghiu partidul a obţinut doar 20 de procente în alegerile parlamentare din 2016.

În timpul celor 13 luni de conducere a guvernului României, Ludovic Orban a promovat o guvernare lipsită de transparenţă, în care clientelismul nu era cu nimic inferior celui din epoca Dragnea. Departe de statura unui veritabil om de stat, preocuparea de căpătâi a lui Ludovic Orban a fost delimitarea tacită a sferelor de influenţă politică în raport de preşedintele Klaus Iohannis, astfel încât să-şi creeze o bază cât mai largă de clienţi politici, pentru perpetuarea puterii sale personale. Candidatura lui Orban se bazează, în esenţă, pe idea funcţionării reţelelor de influenţă intrapartinică pe care le-a construit de-a lungul a aproape trei decenii de activitate politică în PNL. 

Dacă îi privim comparativ pe cei doi candidaţi la conducerea PNL, constatăm faptul că Ludovic Orban este natural, mai spontan, are o notă de permanentă convivialitate, vecină adesea cu lipsa de politeţe. Dimpotrivă, F.V. Cîţu este lipsit de charismă, stilul său de comunicare este fad, fără expresivitate şi emoţie. Această slăbiciune încearcă să o suplinească prin grandomanie (vorbeşte adesea despre sine la persoana a III-a!) şi declaraţii bombastice, autoprezentându-se drept liderul mesianic aşteptat de români. De exemplu, în pofida evidenţelor, F.V. Cîţu vorbea de „30 de ani de socialism cu faţă umană”, promiţând o guvernare PNL de opt ani. Oare guvernarea Băsescu-Boc din anii 2009-2012 este tot „socialism cu faţă umană”, iar dacă este aşa, de ce arhanghelul libertarianismului se asociază tocmai cu fostul social democrat, ulterior „popular” şi acum „liberal” Emil Boc? Oare nu sună straniu din gura lui F.V. Cîţu să-i trateze cu aroganţă pe liderii PSD, considerându-i lipsiţi de şcoală, în condiţiile în care a fost student doctoral la o modestă universitate americană (Iowa State University), dar nu şi-a susţinut teza de doctorat. Cu alte cuvinte, este la fel cum ai urma studiile liceale dar nu ai reuşit să promovezi examenul de bacalaureat!

Dincolo de diferenţele de stil şi personalitate schiţate anterior între cele două personaje politice, guvernările Orban-Cîţu sunt lipsite de curajul reformelor, netransparente (vezi chestiunile numărului de persoane infectate cu COVID-19 sau cea mai recentă a PNRR) şi potenţial corupte. „Suflul nou” invocat de F.V. Cîţu se referă doar la schimbarea scaunelor dregătorilor, nu la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale populaţiei. Lipsa de optimism social este perfect sintetizată de scăderea dramatică a natalităţii în anul 2020 şi creşterea simultană a mortalităţii. Aceşti doi parametri sintetizează cu fidelitate fenomenele sociale profunde: tinerii nu au curajul să procreeze, iar vârstnicii devin cu uşurinţă victimele pandemiei pentru că sistemul de sănătate nu-i poate proteja. Aceasta este realitatea societăţii româneşti, pe care guvernarea PNL nu a reuşit să o schimbe, dimpotrivă, fenomenele de criminalitate s-au accentuat.

Putem întrevedea un câştigător al congresului PNL din 25 septembrie 2021? În opinia mea, cele mai mari şanse pentru a fi următorul preşedinte al PNL le are F.V. Cîţu, nu pentru că ar fi un lider charismatic, un om de stat care ar impresiona prin realizările sale politice, ci fiindcă va utiliza „milostivirea” liderilor locali ai partidului cu funcţii administrative şi alocări clientelare de resurse financiare. Fără avantajul funcţiei de prim-ministru F.V. Cîţu ar intra imediat în anonimat. Lui Ludovic Orban i se va spune tot mai frecvent de către cei pe care se baza în obţinerea unui nou mandat de preşedinte al PNL „te iubim, dar nu te votăm!”

Totuşi, vechii liberali, cei care doresc ca partidul Brătienilor să nu intre sub controlul tovarăşilor lui Traian Băsescu au la dispoziţie două arme. Prima, să facă în aşa fel încât moţiunea de cenzură a PSD să fie adoptată, transformându-l pe Vasile Cîţu într-un simplu parlamentar. A două armă este chiar retragerea lui Ludovic Orban într-o poziţie secundară în PNL şi propulsarea unui candidat cu vechime în partid şi cu o bună imagine publică (Ilie Bolojan, membru PNL din 1993, de exemplu). Pentru a utiliza astfel de strategii sunt necesare două condiţii: să ai curaj şi sa fii un om liber. Are Ludovic Orban aceste calităţi?