Cetăţeanul şi omul de afaceri Mandachi Ştefan a avut o idee uluitoare. Pe terenul său - proprietate privată - dânsul a construit un metru de autostradă. Ne-a relatat sumar birocraţia la care a trebuit să facă faţă pentru a construi acest metru, unul absent din kilometrul construit de Tel Drum-ul lui Liviu Dragnea. Acest metru a fost doar rădăcina ideii. Tulpina ei este invitaţia adresată tuturor celor care au capital disponibil, de a se uni pentru a construi autostrăzi în Moldova, dar şi în oricare altă zonă a ţării. În sfârşit, corolarul ideii a fost intrarea ei pe reţelele de comunicare, adresată fiind tuturor cetăţenilor. Solicitarea consensului faţă de această idee practică era concentrată în expresia „şî eu“. Conjuncţia „şî“ - care îl înlocuieşte pe „i“ cu „î“ - aparţine limbajului moldovenesc, dar şi celui din Ardeal, încât Preşedintele Klaus Iohannis, ardelean fiind, l-a rostit foarte corect atunci când şi-a exprimat adeziunea la această idee şi mişcare, devenită publică.

Reacţia inversă a venit din partea alianţei de la putere, mai ales a PSD-ului. Chiar dacă nu au recurs la ajutorul SRI, invocând argumentul unui „pericol naţional“, aşa-numiţii „băieţi deştepţi“, în frunte cu Liviu Dragnea, au sesizat amploarea mişcării populare şi cetăţeneşti, şi au luat diverse măsuri. În esenţă, este vorba de trei măsuri, toate fiind „de faţadă“, echivalente cu trei pretexte.

Acest metru a fost doar rădăcina ideii. Tulpina ei este invitaţia adresată tuturor celor care au capital disponibil, de a se uni pentru a construi autostrăzi în Moldova, dar şi în oricare altă zonă a ţării.

Mai întâi, la Bacău, adică în Moldova, a fost trimis fulger Ministrul transporturilor, Răzvan Cuc. Această situaţie mi-a amintit de o poezie inspirată din folclor: „Spune-mi unde să mă duc / Şi de ce să mă apuc / Născătoarea ta de cuc!?“ Mişcarea consonanţei naţionale, iniţiată de Mandachi Ştefan, era programată pentru ora 15 şi 15 minute. Ca să-i anuleze întâietatea, Răzvan Cuc ajunge la Bacău mai repede, adică la 12:30. Ca viteză de reacţie, în cazul conflictelor de război, aici ministrul Cuc (în spatele căruia stă, tace şi face Liviu Dragnea) aproape că rivalizează cu Împăratul Napoleon. Dar ce face Răzvan Cuc la Bacău!? Din spusele lui şi ale lui Liviu Dragnea, acolo a intrat în construcţie mult aşteptata autostradă a Moldovei. Din alte surse, mai sigure, aflăm că este vorba de centura oraşului Bacău. Ea are legătură cu autostrada, dar nu este chiar autostrada. În concluzie, mişcarea PSD de la ora 12:30 este una de faţadă şi este doar un pretext, în spatele căruia se ascunde neputinţa constructivă a acestui partid, care este doar o „partidă“.

Apoi, cam pe la aceeaşi oră fatidică, intră în joc şi Ministrul finanţelor, Orlando Teodorovici. Curios nume i-au găsit părinţii, intuind destinul lui exemplar. Ne putem gândi aici şi la Darius Vâlcov, dată fiind împărăţia financiară pe care acesta a acumulat-o, încă nu ştim precis cum. Orlando şi-a mai tăiat din pletele blonde - probabil ca să nu o concureze pe Viorica Dăncilă -, dar la nivel de viziune şi de discurs este o întrupare deplină a haosului. Nu înţelegem pe deplin nici ce gândeşte şi nici ce vorbeşte. În ziua cu pricina, Orlando ne anunţă că dânsul va participa la mişcarea #Şîeu. Şi se ţine de cuvânt, adică dânsul coboară maiestuos în faţa Guvernului şi stă de vorbă cu cele două doamne care construiesc un spital din surse private şi cu jurnaliştii. Ca toţi ceilalţi apărători ai „statului de drept“ aldeo-pesedist, şi adversari ai „statelor paralele“, Orlando recurge la toate clişeele de care ne-am săturat cu toţii. Clişeele sunt colorate doar de viteza aproape neinteligibilă a vorbirii, de surâsul lui cuceritor şi de dregerea şuviţelor rămase pe chipul său aurifer.

Răul brusc de care a fost lovit Liviu Dragnea s-ar putea să se datoreze şi acestei mişcări civice, care este una de fundal, nu de suprafaţă, adică de faţadă.

În sfârşit, tot în aceeaşi zi (ca semn al organizării depline) apare şi Şeful cel mare (care se crede, probabil, un succesor al lui Ştefan cel Mare), adică Liviu Dragnea. Dânsul deja „umblă cu sorcova“, pentru a-şi pregăti colaboratorii şi colegii în vederea alegerilor. La Snagov, Liviu Dragnea - probabil şi sub influenţa spaţiului ambiental - îşi dă drumul pe deplin. În esenţă, mişcarea lui Ştefan Mandachi este un „circ“, iar autorul ei este un „şmecher“. Dacă ar fi vorba de un „circ“, ar trebui să ne distrăm şi să râdem, ceea ce Liviu Dragnea nu face. Iar în materie de „şmecherie“, cel puţin până acum, Liviu Dragnea a rămas imbatabil. Să vedem ce se va întâmpla mai departe, pentru că ce va mai fi să fie nu scrie în nici un fel de carte.

Cei trei corifei ai PSD alcătuiesc un fel de „treime“, dar una profană, dacă nu chiar păgână. Toate cele trei intervenţii sunt de „faţadă“, deci ca să ia ochii lumii, în spate sau în dos aflându-se criza totală la care actuala putere a ajuns, şi pe care nu o va recunoaşte niciodată şi nicicum. Soluţia o vor da doar Alegerile.

PS. Am urmărit câteva dintre interviurile date de Ştefan Mandachi şi ele m-au impresionat. Cu argumentul ferm că nu face politică, nu a răspuns la nici o întrebare cu caracter politic. Apoi, nu a folosit nici un epitet fie el şi vag jignitor, la adresa nimănui. Mai importantă decât orice este ideea practică pe care a iniţiat-o şi care a stârnit o reacţie civică naţională. Răul brusc de care a fost lovit Liviu Dragnea s-ar putea să se datoreze şi acestei mişcări civice, care este una de fundal, nu de suprafaţă, adică de faţadă.