Aş vrea să facem inventarul persoanelor care au primit din partea lui Victor Viorel Ponta apelativul de fascist, neo-nazist sau legionar:

1. Europarlamentarul german Elmar Brok, despre care a spus că are „o gândire nazistă".

2. Europarlamentarul Monica Macovei, care ar avea şi ea o gândire „fascistă, nazistă“.

3. Jurnaliştii de opoziţie, definiţi drept „fascisto-comunistoizi".

4. H.R.Patapievici, Mircea Mihăieş, Tania Radu şi Dan Croitoru, cei care au condus ICR între 2005 şi 2012, despre care a spus că „au exprimat opinii chiar fasciste”. Scriitorul Mircea Mihăieş ar fi „neo-nazist" şi „fascist bătrân”. 

Şi despre mine, Victor Ponta a avut cuvinte alese („legionar de mucava”). Toate aceste afirmaţii vin din partea şefului unui guvern în care ministru al Transporturilor este un negaţionist explicit al Holocaustului, Dan Şova şi care, la Curtea Constituţională, l-a propus pe Lucian Bolcaş, fost lider al unui partid extremist, PRM.

Se cuvine acum să ne reamintim cine este părintele spiritual al PSD şi al lui Victor Ponta: dl Ion Iliescu, fost preşedinte al României. Să ne amintim de propaganda FSN care, în 13-15 iunie 1990, a justificat măcelul mineriadelor prin recursul la aceeaşi retorică „anti-fascistă”. Să ne gândim la proximitatea stilistică între discursurile lui Vladimir Putin pe tema independenţei Ucrainei şi discursurile lui Ion Iliescu pe tema „partidelor istorice”, imediat după asasinarea lui Nicolae Ceauşescu.

Între violenţa limbajului şi intimidare corporală sau agresiunea fizică nu-i decât un pas.

Mineriadele au zdrobit visele a zeci de mii de tineri români de caldarâmul însângerat al Pieţei Universităţii. Măcelul din 13-15 iunie 1990 a lăsat temeri, frici, uri şi frustrări în conştiinţa generaţiei noastre. Sunt răni redeschise cu cinism de Premierul României care, în chiar aceste zile, ar trebui să reconfirme opţiunea pro-europeană a ţării noastre.

Din aceste motive e important, cred, să privim atent la genealogia politică a liderului PSD. Admiratorul şepcilor maoiste şi purtătorul de mesaj al criminalului Che Guevara a ieşit din mantia lui Ion Iliescu, cel care semna în 1991 Tratatul de Prietenie între România şi URSS. În locul orientării pro-occidentale (NATO & Uniunea Europeană), ţara noastră se întorcea către locul de origine al blestemului istoric al secolului XX. Mineriadele din 1990, 1991 sau 1999 confirmau ipoteza capturării Statului român de către o reţea infracţională. Toţi cei care se opuneau Statului de nedrept al nomenclaturii de tranziţie deveneau, peste noapte, „fascişti”, „neo-nazişti” sau „legionari”...

Sătui de aceste sărăcie, dar şi de umilinţa acestor apelative adresate românilor curajoşi şi liberi, milioane de conaţionali au decis să plece din ţară. Profesori, medici, mici şi mari întreprinzători ori simpli „căpşunari” privesc consternaţi spectacolul violenţei instigat de şeful Guvernului. N-am întărit suficient instituţiile economiei de piaţă, regulile de fier ale capitalismului şi prestigiul justiţiei independente, dar prigoana elitei intelectuale continuă. N-am stopat hemoragia creierelor şi exodul medicilor, dar Victor Ponta insultă arhitecţii singurei instituţii de export cultural, cu indiscutabil prestigiu internaţional.

Cine au alungat peste graniţe milioane de braţele harnice şi minţi educate ale României? Intelectualii anti-comunişti? Sau poate mineriadele primilor zece ani, mişcările pro-ruseşti ale regimului Iliescu şi atacul la adresa libertăţii presei au distrus întreaga simpatie a Occidentului pentru România?

Actualul regim neo-fanariot şi anti-cultural al României, guvernat prin minciună şi plagiat, riscă subminarea imaginii noastre ca ţară. Mai avem oare Stat de drept şi o societate europeană? Mai putem aspira la respectabilitate.

Premierul trebuie să-şi ceară scuze, să se oprească şi să plece.