O epidemie politică de muşte pe căciulă bâzâie agresiv pe toate căciulile aleşilor, numiţilor, răsplătiţilor prin legea caragealescă a jertfei patriotice şi toţi aceştia la un loc şi în acelaşi timp stau la pândă pregătiţi să indice bolnavul prin lovirea năpraznică a muştii de pe căciula adversarului politic.

Niciodată, dar niciodată, în Romania modernă, clasa politică, mai bine zis politicianistă, n-a fost atât de înfierbântată pe faţă, la vedere, fără perdea, în bătălia cu musca de pe căciula adversarului.

De la stânga la dreapta şi de la miazănoapte la miazăzi, tensiunea luptei cu musca de pe căciula adversarului politic n-a atins o mai fierbinte cotă de patimă şi pasiune. Musca de pe căciula politică, oridece identitate ideologică ar fi ea şi oridece mărime, de la musculiţă la muscoi, e identificată azi de către alegătorii care sunt spectatorii acestei bătălii şi, culmea, chiar de  participanţii direcţi la luptă, drept Corupţia. Corupţia mică, de cătun, sătească şi comunală, de orăşel şi oraş, până la corupţia de municipiu şi de judeţ şi de minister şi de guvern, îşi are, fiecare, o căciulă anume pe care stă şi bâzâie şi se ingraşă şi se antrenează să zboare pe o căciulă mai mare.

Ce nu se observă este că spectatorii la această bătălie, la început mai surdă, de la o vreme mai gălăgioasă, până la vacarmul războiului de azi, spectatorii, adică alegătorii, asistă şi ei, de la o vreme, în progres de participare, ca spectatori veseli numai, la început, apoi nedumeriţi şi dezorientaţi,până la

 descoperirea, tot în trepte în trepte, a faptului că spectacolul, declarat ca în teatru, în favoarea şi în beneficiul lor, nu-i priveşte câtuşi de puţin. E bătălia lor, a beneficiarilor bolii muştei pe căciula, ei, spectatorii, rămân, în cel mai fericit caz, doar plătitorii biletului la spectacolul grotesc, mahalagesc, jalnic, disperant pentru cine devine conştient că i se răpeşte şi şansa de-a mai spera.

A fost şi o tentativă sfârşită ridicol de a deturna o manifestaţiune de salvare a pădurilor de la tăiere într-o ipostază a bătăliei cu muştele de pe căciulă. Ridicolul finalului pomenit a scos şi mai viu în lumină ridicolul bătăliei cu muştele de pe căciula adversarului politic. Azi, vineri, se anunţă un nou episod al grotescului spectacol al confruntării  în bătălia cu muştele. Nici vorbă de ţară, de popor, de ziua de azi şi de viitorul acestei ţări şi al acestui popor, care s-ar putea, poporul de spectatori victime, să se sature de acest spectacol grotesc si demagogic.

- Ce-ar fi, m-a întrebat cineva căruia i-am citit blogul, dacă într-o dimineaţă ne-am trezi cu un lider politic fără muscă pe căciulă?! Fără o muscă, nici din trecutul lui cel mai îndepărtat, nici de ieri de alaltăieri, nici de azi?!

- Nu e posibil!

- De ce?

- Unde să fi stat până acum un astfel de lider care să nu fi fost atins de boala muştei pe căciulă? În ce partid ar fi ajuns el lider fără o musculiţă măcar, pe căciulă? Ca să fie primit între coledzi?! Cum ajungea lider un ambiţios politic din fragedă tinereţe, fără o musculiţă măcar, pe căciulă?! De ce-ar mai fi intrat în politică?!