Nu de alta, dar peste 6 luni Traian Băsescu nu va  mai avea greutatea pe care i-o dă azi funcţia, pupitrul prezidenţial, relaţiile cu omologii săi europeni şi americani, atracţia exercitată asupra tv-urilor, care-i preiau fiecare declaraţie. Ca viitor consilier al PMP, nu va avea nici pe departe aceeaşi valoare propagandistică. Doar ca, eventual, premier. Dar aşa cum stau acum lucrurile este greu de anticipat o basculare a majorităţii parlamentare care să-i permită să ajungă premier.

Sigur, e campanie electorală, şi nu poate sta impasibil la episoade care prefigurează viitorul României. Dar asta nu înseamnă că opoziţia să lase luptă politică doar în seama sa.

Ca de obicei, cel puţin în România, la umbra unui „nuc” puternic şi curajos nu mai creşte alt copac. Aşa se face că ne găsim în situaţia dramatică de a nu avea un urmaş de dreapta la funcţia de preşedinte, de talia lui Băsescu sau pe aproape, în stare să coaguleze toate partidele şi orientările de dreapta, societatea civilă, specialiştii nealiniaţi politic, dar cu convingeri de dreapta, în domeniile lor de activitate.

Partidele de dreapta trebuie să înţeleagă că şi fără Băsescu misiunea lor rămâne aceeaşi. Să împiedice PSD să se transforme în partidul „stat”, să acapareze tot ce mişcă, „să obţină nu doar guvernarea ci toată puterea”, cum zicea Victor Ponta.

Este o greşeală şi aşteptarea ca Traian Băsescu să „decidă” cel mai bun candidat al dreptei la presedintie, sau strategiile politice de viitor, in perspectiva campaniei pentru prezidenţiale. Influenţa sa se rezumă la PMP, nu văd de ce l-ar asculta şi celelalte partide de dreapta.

Greşesc şi cei care „văd” jocurile politice de dreapta rezumându-se la ce rol va juca sau nu va juca Elena Udrea. Este un politician ambiţios, tânăr, care are timp să se afirme şi în multe alte ocazii electorale. Nu se termină cariera sa politică anul acesta.

Ponta face o greşeală când concentrează toată bătălia politică pe sloganul „jos Băsescu”, pentru că odată cu apropierea lunii noiembrie antibăsiştii sunt tot mai puţini. Electorii înţeleg, spre deosebire de Ponta, că nu e util să-ţi baţi capul şi gura împotriva unui om care mai are câteva luni de mandat. Iar la schimbarea „regimului” Băsescu, adică anihilarea justiţiei independente, nu cred că sunt mulţi amatori să pună umărul, că doar nu toţi fură.

Nu toţi românii cu drept de vot sunt baronii lui Ponta, să aibă nevoie de protecţie împotriva DNA şi a justiţiei, în general.

Dincolo de baricadă, partidele de dreapta nu trebuie să facă aceeaşi greşeală. Trebuie să înceapă să gândească, să imagineze, să construiască punţi pentru perioada post-Băsescu. Pentru perioada când Băsescu nu va mai ocupa toată agenda publică, cum face acum, pentru că nu mai are în spate funcţia de preşedinte. Cum se vor opune atunci partidele de dreapta, tendinţelor totalitare manifestate de PSD şi Victor Ponta?

În opinia mea ar trebui alcătuite, imediat după europarlamentare, echipe de experţi în construcţie politică, poate din eşaloane inferioare, care să netezească asperităţile dintre partidele de dreapta, să găsească soluţii de apropiere, pentru valorificarea celor 60% din procentele votanţilor, care se presupune că ar veni spre forţele de dreapta.

Nu mai puţin important, dar cu foarte mici şanse de reuşită, ar fi stabilirea unui candidat comun la prezidenţiale. Chiar după ce vom şti rezultatele alegerilor europarlamentare, orgoliile şi pretenţiile fiecărui partid de dreapta vor rămâne intacte, fiecare aşteptând să cedeze ceilalţi.

Posibile sondaje cinstite, referitoare la intenţiile de vot la prezidenţiale, ar putea ajuta, deşi şansele sunt extrem de mici.

Cel mai prost semnal pentru alegătorii de dreapta ar fi continuarea mesajului de tipul „noi suntem singurii de dreapta”, ceilalţi nu sunt. Votaţi candidatul nostru. Nu de alta, dar am mai păţit-o odată, în 2000, când în turul doi a intrat Vadim.

Pericolul ca Ponta să refacă USL-ul, pentru a-şi maximaliza şansele de a câştiga preşedinţia României, combinată cu o stare de nemulţumire şi indiferenţa faţă de prestaţia dreptei, concretizată în absenteism la vot, ar trebui să dea fiori reci tuturor celor care văd viitorul României în termenii statului de drept, al separării puterilor în stat şi integrării depline în UE şi NATO. Şi care au şi menirea şi puterea să facă ceva în faţa pericolului PSD-Ponta, dar nu fac din orgolii şi pretenţii prost înţelese.

Mesajul meu este acesta:

  1. Nu se poate confunda curentul „anti-PSD” cu acela „pro-Basescu”, ar fi un pat al lui Procust prea mic pentru toate convingerile politice.
  2. Există viaţă politică şi după ce Băsescu nu va mai fi la Cotroceni, şi trebuie pregătită de pe acum această etapă.
  3. Forţele de dreapta trebuie să-şi înţeleagă responsabilităţile, faţă de poporul român, în primul rând,  în faţa pericolului PSD şi să lase ambiţiile şi orgoliile deoparte, pentru a aface faţă acestei calamităţi, inclusiv în situaţia în care Ponta ar ajunge preşedinte.
  4. Nicio forţă politică de dreaptă, singură, nu are nicio şansă în faţa tăvălugului reprezentat de baronii PSD, care au acumulat averi imense, şantajează şi mituiesc populaţia,  intenţionează să reîncalece justiţia.
  5. Reintoarecerea la paradigma guvernării Năstase este posibilă, situaţie în care şi democraţia şi partidele de dreapta ar fi reduse la decor de mucava.
  6. UE şi NATO nu pot face mare lucru pentru influenţarea alegerilor, nu pot vota în locul românilor.

În concluzie,  cred că ar fi utile întâlniri informale între partidele de dreapta, încă de pe acum, pentru a gândi şi creiona viaţa politică românească post-Băsescu.

Altfel, începând cu 2015 ne vom trezi cu un regim totalitar, condus de Ponta, mai agresiv si mai nociv decât regimul comunist.