Exigenţele noastre în ale regenerării urbane

Noroc ca am prieteni mai deştepţi ca mine, unii fiind arhitecţi, urbanişti, pe care îi mai întreb una, alta despre problemele Bucureştiului, despre soluţii. Sunt sigur că printre soluţiile sugerate de ei nu am regăsit „insurecţii civice”, „un Bucureşti fără politicieni”, „căldură gratis şi medicamente ieftine”.

Din păcate, nici în această campanie, nu vom avea dezbateri de idei. Discuţii despre proiecte serioase. Iar prietenii mei nu vor fi niciodată consultaţi. Politicienii şi cei care poartă masca societăţii civile ştiu ei mai bine ce trebuie făcut pentru urbe. Ne-o transmit zilnic la talk show-uri, pe Facebook, prin corturi şi bannere. Lipseşte, din nou, substanţa. Dar, evident, nimeni nu va protesta. Doar ne-am luat ţara înapoi şi suntem pe drumul prosperităţii, bunăstării şi fericirii absolute. Tehnocraţia salvează România!

Ferească Dumnezeu să aducă cineva în discuţie, drept model, agenţia municipală 22@ creată de Primăria Barcelonei cu menirea de a aduce un plus de creativitate în spaţiul urban catalan. Oare în Bucureşti nu avem numeroşi tineri artişti şi foste fabrici şi complexe industriale care ar putea fi transformate în spaţii creative pe modelul celor din Barcelona? "Inutil" să observe candidaţii periferiile şi să discute despre noi forme de peisaj urban care concentrează o dinamică aparte de cea a centrului. Despre rezilenţă şi infrastructuri critice, doar în cărţi şi pe goagăl. Iar despre smart cities, sustenabilitate, poate doar în literatura SF.

Despre sentimentul de apartenenţă la comunitate nu mai vorbeşte nimeni. Nici nu am avea ce, din cauză că lipseşte. Clădiri-monument sunt dărămate sau uitate în praful urban. Poveştile despre locuri cu încărcătură istorică se mai spun doar pe la conferinţele unor asociaţii culturale dar nu îşi găsesc loc în mentalul cetăţeanului care pare mai preocupat de mall-uri sau de localul unde îşi bea cafeaua vreo divă colorată de tabloid.

Suntem prea preocupaţi de teme false precum intrarea în cursă a lui Escu sau retragerea lui Gigel. Încă ne place telenovela şi sângele. Savurăm fiecare urlet mediatic şi zornăit de cătuşe. Iar politicienii asta ne vor da: emoţie, cosmetizare, banalităţi, populisme. Iar dănacii gigei şi volnici vor organiza o dată la patru ani un protest hipsteresc şi cam atât cu „exigenţele”. Ne facem că ne pasă de urbe.