Personalul redacţional era considerabil altul, ascultătorii s-au acomodat greu ori nu s-au acomodat deloc cu noile voci, chiar dacă o vreme emisiunile -fanion ale postului au rămas acelaşi. Programul politic şi Actualitatea românească s-au difuzat o anume perioadă la orele deja cunoscute, 19, respectiv 20, fiind străjuite de o emisiune de tip news-magazine intitulată NewsHour - O oră în jurul lumii, care avea o primă ediţie la ora 18, o a doua, împrospătată, la ora 21. Primii ei prezentatori au fost Oana Serafim şi Iosif Klein Medeşan, prezenţe noi pe undele Europei libere. Ca şi Lucian Ştefănescu sau Mircea Ţicudean. Editorialele săptămânale au trecut în grija directorului Nestor Ratesh, a lui Mircea Iorgulescu, care avea şi un scurt comentariu zilnic intitulat Stop cadru ori a lui Ion Bogdan Lefter. După pensionarea lui Nestor Ratesh, atunci când conducerea postului i-a fost încredinţată Oanei Serafim, sarcina scrierii editorialului a fost preluată de Radu- Călin Cristea, venit de la Bucureşti la Praga, şi lui Cristian Teodorescu. Oricum, el, editorialul, nu a mai avut niciodată percutanţa celor din vremea legendarului Noel Bernard ori a lui Vlad Georgescu.

Din cine ştie ce motive, poate preponderent de ordin financiar, buletinele de ştiri din tronsonul de dimineaţă altminteri considerabil amputat, se transmiteau de la Bucureşti. Se ocupa de ele îndeosebi Sorin Faur. Însă adesea, din motive tehnice, ele erau citite în studioul de la Bucureşti, dar nu şi auzite de ascultători căci semnalul nu ajungea la transmiţătoare şi de acolo în receptoarele românilor din ţară şi de peste hotare. Tehnicienii nu mai erau nici ei aceiaşi şi nu a fost nicidecum simplu ca noii angajaţi să se acomodeze din mers cu structura programelor în limba română.

Recepţia pe unde scurte se menţinea pe mai departe extrem de deficitară. Nou motive de pierdere de ascultători. Administraţia americană nu mai prea era dispusă să cheltuiască pentru achiziţionarea de emiţătoare mai puternice. Încercările conducerii Departamentului românesc de a convinge autorităţile de la Bucureşti să îi pună la dispoziţie frecvenţe în bandă medie, unele dintre multele frecvenţe în care emitea programul 2 al Radiodifuziunii Române, nu au avut parte de succes. Din câte se pare, preşedintele Emil Constantinescu a sugerat că Europa Liberă în limba română va beneficia de un plus de bunăvoinţă la acest capitol dacă va sprijini noua administraţie de la Cotroceni şi guvernarea CDR. Bunăvoinţa promisă nu a venit niciodată. Cu toate că nu s-ar putea spune că autorităţile venite la putere după votul din noiembrie 1996 nu au fost creditate cu multă amabilitate de directorul Nestor Ratesh, pricină de dispută între el şi directorul adjunct, Mircea Iorgulescu. Un om cu vederi de stânga, deloc fan nici al preşedintelui şi nici al premierului Ciorbea. Iată, de pildă, îmi amintesc un comentariu rostit de Mircea Iorgulescu în care acesta dezavua felul abrupt, peste noapte, în care pe atunci atât de revoluţionarul Victor Ciorbea îşi propunea să închidă multe, nenumărate întreprinderi de stat neperformante. Fără a fi pregătit planurile sociale aferente. Comentariul a provocat nemulţumirea lui Nestor Ratesh, greu ascunsă într-un răspuns oferit unei corespondent din ţară. Nemulţumirile s-au amplificat. Ca şi disensiunile legate de strategia Europei Libere în limba română. Motiv de despărţire cu scântei.

Într-o primă etapă, staţiile de radio locale care emiteau în FM, au fost reticente în a prelua spre retransmisie programele Europei Libere în limba română, Aceasta fiindcă se temeau, până la începutul lui 1997, de reacţiile deloc amicale din partea unui CNA controlat de PDSR şi de Ion Iliescu. Preferând, în consecinţă, retransmiterea emisiunilor BBC, privit cu ceva mai multă bunăvoinţă la Bucureşti. Prezenţa lui Christian Mititelu în fruntea BBC-ul era o garanţie de linişte pentru PDSR. Câţiva ani mai târziu aveam să aflăm şi de ce. După 1997, în noul context politic din ţară, atitudinea micilor radiouri româneşti s-a schimbat în bună măsură. Numărul posturilor din Bucureşti şi din ţară care emiteau în FM şi care au acceptat preluări ale programelor REL a crescut semnificativ.

Numai că orele de emisie ale Europei libere erau în drastică scădere. Unde mai pui că programele au fost fragmentate. Nu mai putea fi vorba seara de 4 ore compacte. Emisiunile se difuzau între orele 18-18:30, 19-20 şi 21-21:30. Actualitatea românească şi Programul politic au fuzionat într-un nou program intitulat simplu Actualitatea, prezentat de Radu Călin Cristea. Au dispărut vechile indicative sonore pe muzică enesciană. În mod cert, Radioul era în mod clar şi definitiv altul. Cu totul altul. Şi nu era vorba doar despre necesara sincronizare cu noile aşteptări ale ascultătorilor.

Revenit la putere la finele anului 2000, Ion Iliescu a încercat să se împace nu doar cu Regele Mihai, ci şi cu Europa Liberă. În 2001 i-a decorat pe unii dintre foştii angajaţi ai postului care, câţiva ani mai târziu, i-au returnat în mod demn preşedintelui distincţiile cu pricina în semn de protest că acelaşi Ion Iliescu, de nenumărate ori atacat şi jignit de Corneliu Vadim Tudor, a găsit de cuviinţă să îl onoreze cu însemnele de stat ale României pe ridicolul, perniciosul lider al PRM.

La finele anului 2003, emisiunile Europei Libere în limba română au primit o grea lovitură. Tot mai scăzuta, mai firava alocaţie bugetară a impus închiderea excelentei redacţii din Bucureşti şi risipirea în cele patru zări a unei remarcabile echipe de jurnalişti. Departamentul românesc avea, cum anticipam, un nou director în persoana Oanei Serafim care nu a mai putut face nimic pentru a salva emisiunile spre România. Acestea au încetat în vara anului 2008, în contextul crizei economice.

Cu toate acestea, Europa Liberă în limba română continuă să emită şi azi de la Praga, dar spre Republica Moldova. În România aceste emisiuni pot fi ascultate pe internet sau graţie site-ului postului. Mai pot fi astfel auzite vocile veteranilor Ileana Giurchescu şi Victor Eskenasy Moroşan, acesta din urmă susţinând remarcabile rubrici culturale. Lor asociindu-se vocile unor remarcabili jurnalişti basarabeni, dar şi aceea a profesorului ieşean Alexandru Călinescu sau a lui Vladimir Tismăneanu.

Semn că misiunea postului, rolul său printre românii de pretutindeni nu s-a încheiat. Dimpotrivă.

Acest comentariu a apărut pentru întâia oară pe blogurile adevărul.ro la data de 13 octombrie 2015. Îl republic ca urmare a anunţului că Europa Liberă în româneşte îşi va relua emisiunile spre România începând cu data de 14 ianuarie. Pe internet şi pe reţele sociale. 24 de ore din 24 de ştiri, note, comentarii, voci în actualitate, Arhivă istorică şi muzică.

Radio Europa Liberă însemnă oameni. Oameni care au ceva de spus.