Este Black Friday la PSD: Toţi sunt de vânzare, fiecare poate fi cumpărat

Văd că mai toate mijloacele de informare în masă, mass-media, cum li se zice acum insistă pe noutatea conflictului din PSD, că, vezi Doamne, totul este nemaivăzut. Nu mai are rost să amintesc că pe blogurile Adevărul am prevăzut scandalul monstru, cam de când Firea a fost huiduită pe National Arena.

PSD şi-a semnat actul de condamnare la moarte politică pe 10 august 2018. Paradoxal, la 40 de zile, toţi s-au adunat la obşteasca pomană a urmaşului Partidului Comunist Român. Eram la vârsta primilor ani de şcoală când am citit „Scrisoarea celor şase“, un document semnat de câţiva comunişti excluşi de Nicolae Ceauşescu de la ciolanul puterii, un document de inspiraţie gorbaciovist-perestroikistă, pe care mulţi l-au văzut „monument de democraţie“.

Acum câteva zile, s-a tot vehiculat apariţia unei scrisori deschise a unor lideri PSD, prin care i se cerea plecarea lui Liviu Nicolae Dragnea. Mi-am adus aminte de „Scrisoarea celor şase“, deoarece textele, dacă sunt puse în oglindă au acelaşi spirit, chiar dacă diferă contextul şi cuvintele. Comuniştii izgoniţi de Ceauşescu avertizau că PCR o lua la vale, pesediştii vizaţi de mânia proletară a lui Dragnea caută să strângă rândurile.

Mă simt revoltat când văd cum presa anti PSD tot îi dă înainte cu „dizidenţa din PSD“. Măi fraţilor, într-ale scrisului, măi, voi chiar nu vedeţi pădurea din cauza copacilor? Măi fraţii mei albi, măi voi aţi citit ce scriu alde Firea, Stănescu, Ţuţuianu acolo? Acolo scrie negru pe alb că totul merge excelent, conform „programului de guvernare“ (cum susţine şi Dragnea), numai Dragnea strică peisajul. Acolo scrie negru pe alb că Dragnea „a întinat nobilele idealuri ale social-democraţiei“ - sublinierea mea - (înjuraţi-mă, aşa cum aţi mai făcut-o, dar juri că îl auzi pe Ion Iliescu la TVR, în 22 decembrie 1989 cu „Nicolae Ceauşescu a întinat nobilele idealuri ale socialismului“!), adică el ar fi singurul vinovat.

PSD seamănă pe zi ce trece cu o organizaţie mafiotă. Am revăzut primăvara asta „La Piovra“, celebrul serial italian, mai mult aşa din dorinţa de a retrăi amintitile copilăriei, de a-mi revizui cunoştinţele de limbă italiană. Am rămas, de-a dreptul surprins de asemănările dintre filmul care a început acum peste trei decenii  şi realitatea de azi.

Aş vrea să urmăriţi acest dialog. Eu am reţinut o expresie: „Serbările populare sunt ceva frumos, dar au un singur inconvenient - poporul“, spusă de bătrânul bancher Antinari. Replica avocatului Terassini este: „Eu cred că, din contră, sărbătorile trebuie făcute împreună cu poporul. E un mod de a-i spori (acestuia) devoţiunea, respectul (faţă de noi-sublinierea mea)“. Replica bătrânului bancher este: „Pentru respect, sunt suficienţi banii!“, după care, mafioţii îşi văd de ale lor.

Nu întâmplător aseară, Gabriela Firea a dat drumul la fântânile din Capitală. A vrut să arate că poporul este cu ea. Probabil, Pandele i-a pus scena din „Caracatiţa“. În PSD se confruntă două lumi: Firea, care vrea să mintă poporul cu petreceri şi Dragnea care crede că „banii sunt suficienţi“. Nu întâmplător, în „La Piovra“, un mafiot trecut bine de vârsta primei tinereţi apare alintat de tânăra sa admiratoare cu expresia „Daddy“. Vedeţi filmul şi o să vă convingeţi.

Până una alta, azi este Black Friday la PSD: toţi sunt de vânzare şi fiecare poate fi cumpărat. Se negociază tot. Copiii de mingi primesc post eligibil de europarlamentar, şmecheraşii de mijloc un minister (fie pentru ei, fie pentru protejaţii lor), grangurii primesc o companie de stat, ba chiar şi Aeroportul Otopeni în schimbul fidelităţii faţă de Daddy.  

Bătrânul „Il Puparo“ (Păpuşarul), Ion Iliescu, joacă azi cartea pe care a jucat-o din 1989 încoace. Alege un lider, iar când ăsta îşi rupe gâtul (politic vorbind) îl elimină fără regrete. E important să se ducă mai departe organizaţia, iar cel căzut să fie înlăturat. Ion Iliescu are şi el dosare grele „Revoluţia“ şi „Mineriadele“, iar potlogăriile lui Dragnea îl fac vulnerabil pe „Il Puparo“. Vă mai dau un fragment din „La Piovra“, care arată că scopul lui Ion Iliescu este să rămână liber: „Oamenii sunt ca păsările, oamenilor nu le place să fie închişi“ şi că nu tolerează greşelile:“eu răspund pentru ceea ce faci“!

Nu contează cine va câştiga azi, nu mă interesează. Pot să vă spun cine va pierde. Va pierde poporul, fiindcă România are o gaură în buget de vreo 13 miliarde lei. Darius Vâlcov a şters-o deja prin alte zări, simţind zăngănit de cătuşe. Ca o ironie a sorţii, tocmai acum a născut şi Elena Udrea! Vâlcov s-o fi dus să îi ducă darul de botez?

În România, profesionalismul a dispărut. Oficialii UE se trezesc singuri în aeroport, fiindcă premierul ori a aţipit pe canapea la ultimul film turcesc dat la televizor, ori a întârziat cu pregătitul chiftelelor pe care să le arunce electoratului. Deja ieri, Viorica Dăncilă a anunţat iar pomeni pre-electorale, spulberând iluziile celor ce o credeau că va prelua şefia „establishment-ului“ PSD, până ce trece urgia.

Noi vrem să luăm frâiele UE din ianuarie (spun aşa fiindcă Victor Negrescu nu a aflat încă ce vom prelua de la 1 ianuarie 2019: preşedinţia Consiliului UE sau a Consiliului European? - acest moftangiu de ocazie încă nu a învăţat că se pronunţă „preşedinţie“, în loc de „preşidenţie“, cum tot afirmă el)? Coane Victore, dar cum era aia bre cu Gafencu? Cunoscutul diplomat român Grigore Gafencu, mort de prin 1957 a fost băgat în ciorba de potroace pesedistă uitată pe foc de doamna Dăncilă, ca trăind prin anii 80!

Sincer să îi dai unui planorist de ocazie ca Negrescu, ori unei gospodine din Videle, pripăşite prin Bucureşti, după 10 ani de stat pe la Bruxelles,  conducerea unui Boeing cum este Uniunea Europeană e curată sinucidere!

Oare de ce şi-a făcut Ion Iliescu analizele? Nu cumva vrea să ştie dacă tensiunea îi permite să zboare cu avionul? Ar avea nevoie să urce des în avion pentru a fi la Bruxelles, în primele şase luni ale lui 2019! Nu cumva vrea el să conducă al patrulea guvern PSD de după decembrie 2016? Nu cumva, dacă spre UE am pornit-o cu Ion Iliescu, aşa pe cărările democraţiei, tot cu „Il Puparo“ vom conduce UE spre noi culmi şi noi cuceriri? Se repetă scenariul din 2000, când România urma să preia şefia OSCE? Toţi spuneau sideraţi că ar fi inadmisibil să devină Iliescu preşedinte al României, dar când alternativa era să fie Corneliu Vadim Tudor (uitaţi-vă la Codrin Ştefănescu, Lia Olguţa Vasilescu, Corneliu Bichineţ şi vedeţi ce era să ne lovească atunci!), bătrânul „toarşu Nelu/ diadia Vaniuşka“ a redevenit „moniseur Jean/mister John“.

Zicea bine Sergiu Nicolaescu în filmul „Un comisar acuză“: „rechinii se mănâncă între ei“ (minutele 55.16-55.20).

Aşadar, în ianuarie 2019 ce vom face? Vom defila cu toarşu Iliescu? Dar mai e până atunci! Până una alta, la PSD este Black Friday: toţi sunt de vânzare şi fiecare poate fi cumpărat!