„Eroul popular“ cu haina strâmtă

Este destul de greu să facem previziuni pentru 2015, dar mai ales previziuni politice. Nu ştim exact nici ce gândeşte sau ce planuri are noul preşedinte pentru că nu le-a făcut încă publice, asta în primul rând, dar nici nu putem anticipa „jocul“ său politic pentru că l-am văzut prea puţin în teren.

Klaus Iohannis beneficiază acum, la început de mandat, de imaginea şi încrederea acordată unui „supererou“, fapt care ar trebui să îl îngrijoreze atât pe noul preşedinte cât şi pe cei din jurul său - fie ei consilieri sau şefi ai partidelor care l-au susţinut. Un „supererou“ îşi poate menţine popularitatea doar în filme şi desene animate, nu conducând o ţară cu grave probleme structurale, economice şi sociale. Vedem deja multe critici la adresa noului preşedinte – sigur că nu acesta este barometrul esenţial, dar este o tendinţă de luat în seamă –semn că există în societate o nerăbdare în împlinirea dorinţelor pe care oamenii şi le-au pus în candidatul Iohannis atunci când au dat cu ştampila peste el. Şi pentru că n-a făcut prea multe promisiuni – ba chiar extrem de puţine pentru un candidat la preşedinţia României – cei care l-au votat au umplut acel gol al promisiunilor cu propriile aşteptări pe care le-au transferat acum în cârca noului preşedinte, fie că acesta este sau nu de acord cu ele.

În întâmpinarea acestor aşteptări – de cele mai multe ori exagerate – preşedintele Klaus Iohannis nu poate veni decât cu limitările destul de mari pe care i le oferă Constituţia acestei ţări, limitări de care primii preşedinţi nu s-au plâns dar care lui Traian Băsescu i-au adus două suspendări din funcţie.
Aşadar, preşedintele nu poate creşte pensii şi salarii, nu poate reforma de unul singur nici sistemul Sanitar nici Educaţia, nu ne poate scăpa de baroni şi baronaşi, nu are pârghiile necesare nici măcar să schimbe primul-ministru. A promis că va fi un preşedinte mediator-integrator dar această definiţie s-ar putea să nu fie de ajuns pentru a satisface, prin fapte, toate aşteptările electoratului.  Mai pe scurt, haina de preşedinte îl cam strânge pe „eroul popular“. Iar acesta trebuie ori să ajusteze aşteptările oamenilor – explicând des şi precis ce poate şi ce nu poate face - ori să forţeze limitele constituţionale. Ambele variante vor produce dezamăgire iar ieşirea din această dilemă nu prea există – sau nu o putem vedea acum.  

E dificil să anticipăm ce cale va alege noul preşedinte şi pentru că am avut prea puţin timp să-l vedem la lucru în politica de la Bucureşti. Nu îi cunoaştem mişcările politice pentru că l-am urmărit îndeaproape mai puţin de un an, e adevărat că un an de graţie pentru domnia sa, timp în care a urcat în funcţii mai repede decât atinge viteza sunetului un avion supersonic.

Asumând însă că ştie exact ce are de făcut, nu ne rămâne decât să-l urmărim pe preşedintele Iohannis „pas cu pas“ şi să vedem cum iese din dilema „eroului popular“ faţă în faţă cu Constituţia.