Eroarea lui Dragnea: se crede Ceauşescu şi nu pricepe că nu mai este posibilă dictatura în România

Toate acţiunile lui Dragnea în lupta sa cu justiţia au un singur scop: să-l scape de puşcărie. Şi greşeşte amarnic crezând că populaţia nu pricepe acest lucru simplu. Toate aberaţiile privind abuzurile „inimaginabile“ din justiţie, cele cu „mii de oameni nevinovaţi care zac în puşcării“, sunt emise doar de persoane care au probleme penale. Sau care depind de Dragnea prin funcţiile şi contractele pe banii statului.

Asemănări şi deosebiri între regimul Ceauşescu şi regimul Dragnea

Dragnea a crezut că poate reproduce regimul lui Ceauşescu în România secolului XXI, şi parte a UE şi NATO. Atât l-a dus capul. Toată ţara să asculte ce ordonă el, toate instituţiile să vină să-i pupe ghiulul şi să execute fără crâcnire ce spune el. De aici surpriza enormă dată de condamnarea în două dosare, Referendumul şi „Bombonica“.

I-a mers cu instalarea în guvern şi în funcţii de conducere a unor persoane obediente, care în schimbul funcţiilor şi salariilor grase execută fără crâcnire ce spune „şeful cel mare“. Exact ca în regimul Ceauşescu. I-a mers şi cu Parlamentul României, echivalent cu „Marea Adunare Naţională“, în care cei din tabăra PSD-ALDE nu crâcnesc, pentru a-şi păstra privilegiile. Nu mai comentăm caracterele acestor oameni, care acceptă distrugerea ţării doar pentru a-şi prezerva foloasele primite de la Dragnea, şeful suprem. Ce voia să facă din justiţie, avem exemplul clar al SIIJ sau SS (secţia specială), în care Adina Florea a transformat secţia în plutonul de execuţie al lui Dragnea împotriva magistraţilor care mişcă în front. Acum o execută pe Koveşi, pentru a demonstra tuturor magistraţilor care se opun lui Dragnea ce-i aşteaptă.

Tot în stilul lui Ceauşescu a organizat Dragnea reprimarea manifestaţiei din 10 august. Să-i înveţe minte pe cei care nu sunt de acord cu el că-i aşteaptă bătaia, gazarea, fugărirea, dacă mai vin la manifestaţii. În mare parte a reuşit.

Guvernarea ţării prin OUG-uri, de nimeni controlate şi verificate, este echivalentul guvernării prin decrete ale Consiliului de Stat, semnate de Ceauşescu. Adică dictatură în stare pură.

Aici se opresc asemnarile cu regimul Ceauşescu. Societatea românească nu se reduce la cei care ronţăie din ciolanul oferit de Dragnea. Iată revolta magistraţilor, care nu înţeleg să se supună ordinelor dictatorului Dragnea. Avem presa independentă, care demontează tot ce spun Dragnea, Tăriceanu şi compania. Cine vorbeşte despre abuzurile „inimaginabile“ din justiţie? Doar penalii care sunt anchetaţi, judecaţi şi condamnaţi pentru infracţiunile comise. N-am auzit o instituţie a statului să spună că protocoalele încheiate între instituţii sunt ilegale, care să spună că deciziile definitive date de completurile de 5 trebuie desfiinţate. Doar cei cu probleme penale, care-şi apără pielea de puşcărie. Şi care sunt cel mult 0,5% din populaţie. 

Preşedintele ţării se opune vehement tendinţelor actualei puteri de a încăleca justiţia şi a conduce ţara pe drumul generat de un program de guvernare SF.

Serviciile de informaţii nu sunt sub ordinele lui Dragnea. Nici Parchetul General, ICCJ, DNA, nici parchetele obişnuite. Până şi CCR nu-i mai joacă în strună lui Dragnea în toate deciziile date. Văd şi ei încotro bate vântul.

Relaţiile României cu UE şi NATO, consfinţite prin tratate semnate de România, nu-i permit lui Dragnea să invoce „suveranitatea şi integritatea teritorială“, ca odinioară Ceauşescu.

Relaţiile economice şi exporturile României, susţinute de mediul privat, nu-i permit lui Dragnea să controleze mediul economic.

Pe Dragnea îl aşteaptă, totuşi, o eventuală condamnare definitivă în dosarul „Bombonica“. Au crezut şi Năstase, Voiculescu, Mazăre, Nicolescu şi mulţi alţii, că nu este posibil aşa ceva. Şi uite că a fost posibil. Cum magistraţii sunt agresaţi zilnic de clica lui Dragnea, nu cred că va întârzia mult timp pronunţarea finală în dosarul „Bombonica“.

Şi încercările de a modifica legislaţia prin OUG-uri scârţâie. Tudorel Toader, şi nici premierul Dancila, sub presiunea lui Timmermans, nu se prea înghesuie să dea OUG-uri pe Codurile Penale, completurile de 5, protocoale secrete sau altele asemenea. După eşecul cu OUG 7, Toader e mai precaut şi scrie pe facebook: „există viaţă şi după ministeriat“, aluzie la o eventuală remaniere. Şi cu remaniera sa va fi o problemă, decizia trece la Iohannis şi am văzut la ultimele remanieri ce înseamnă acest lucru. Când până şi „regina“ Olteniei, Olguţa Vasilescu, a rămas pe dinafară.

În democraţie, votul arată sutinerea populaţiei pentru un regim politic

Din fericire, votul este şi va fi încă liber. Şefii de secţii de votare s-au speriat după condamnarea unora dintre ei în dosarul Referendumul. Există mijloace moderne şi simple de înregistrare audio-video în secţiile de votare, de-ar fi să ne referim doar la telefoanele mobile. Copiile după procesele verbale merg din secţii la partide, unde se face numărătoarea paralelă. Opoziţia participă cu membri în secţiile de votare şi în instituţiile care organizează şi supraveghează votul.

Urmează patru rânduri de alegeri, în care populaţia va arăta dacă apreciază, sau nu, regimul Dragnea. Dacă absenteismul din 2016 a fost benefic sau nociv.

Că PSD va plăti cu dezintegrarea abuzurile şefului său este strict problema membrilor PSD, care se pare că nu înţeleg spre ce prăpastie duce Dragnea partidul.

Încăpăţânarea lui Dragnea de a-l copia pe Ceauşescu, în condiţiile în care se află societatea românească azi, se va dovedi o imensă prostie.