Această discuţie a subordonării lui Emil Boc până acolo încât toate deciziile se luau de fapt la Cotroceni a fost mestecată până când n-a mai fost contestată de nimeni. O minciună repetată zilnic devine, în cele din urmă, adevăr. Până la urmă nici preşedintele n-a negat vreodată vehement că era mereu în capul bucatelor când se lua o decizie importantă pentru ţară. Emil Boc nu se mai apăra, i se părea poate inutil să spună punctual când şi cum i s-a opus lui Traian Băsescu. Bătălia cu această ştampilă nu avea sorţi de izbândă. A preferat să tacă, oricum problemele de zi cu zi îl lăsau fără vlagă. Sau poate că fostul premier obosise pur şi simplu să se apere trăgând în „parteneri“, sau poate i se părea lipsit de eleganţă să spună că rolul preşedintelui nu era atât de mare pe cât credea lumea şi el. Cert este că ştampila „Boc preşul lui Băsescu“ i s-a lipit de frunte atât de tare încât nu mai putea fi dezlipită cu argumente de bun simţ. Cu abţibildul pe frunte Emil Boc s-a dus acasă, la Cluj, şi nici acum ţara nu ştie ce i-a apucat pe ardeleni să-l aleagă primar. De ce l-au salvat pe cel care era doar un executant, se întreabă încă ţara?

Aflăm acum că cel puţin într-o problemă majoră de interes naţional Emil Boc a fost opoziţia cea mai puternică a lui Traian Băsescu. O opoziţie eficientă, se vede azi,pentru că nu a acceptat demararea proiectului minier de la Roşia Montană şi acesta s-a înfipt acum, precum un cui ruginit, în talpa lui Victor Ponta.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, duminică, la ProTV, în emisiunea „După 20 de ani“, că, deşi el a insistat pe lângă premierul Emil Boc să se dea drumul la proiectul Roşia Montană, acesta a tergiversat lucrurile, fiind o uşurare că a plecat de la Guvern fără să spună un „da“ definitiv. Întrebat dacă fostului premier Emil Boc i-a fost frică de daunele de imagine pe care aprobarea proiectului Roşia Montană le-ar fi putut produce, Băsescu a precizat: „Nu ştiu, dar deşi eu am discutat frecvent cu el şi am insistat să dăm drumul la proiect, din mult mai multe considerente decât cele care sunt, Boc a tergiversat lucrurile“.

Într-o dimineaţă de duminică ce nu anunţa nimic cel care îi lipise lui Emil Boc abţibildul pe care scria „preş“ l-a smuls acum în direct  încercând să se apere pe sine. La Cluj, acolo unde Omul-Preş fusese primit cu braţele deschise, probabil că oamenii au zâmbit gândindu-se că au avut dreptate ca, într-o duminică de alegeri locale care desena România în culorile USL, ei să voteze un refugiat portocaliu. Un refugiat care azi participă, împreună cu comunitatea lui, la mitinguri de protest împotriva proiectului minier pe care l-a „tergiversat“  în ciuda „comandamentelor“ preşedintelui României.