Eficienţa Guvernului Ponta trebuie măsurată în kilometri de autostradă!

Premierul si-a făcut un minister special, încredinţat lui Dan Şova, pentru "mari proiecte". A promis că nu va mai candida în 2016 dacă ratează ţinta.

Urmează bilanţul de trei ani al cabinetului Ponta. Acest bilanţ va fi setat de comunicatorii PSD pe tema salariilor, a posibilei scăderi de TVA la alimente de bază, a indicatorilor macro-economici în general. Ceea ce nu-i rău - doar că-i inadecvat: nu măsori valoarea unui Guvern prin intermediul contextelor economice în care e plasat de istorie.

Picatul de pară mălăiaţă în gură de prim-ministru nu-i tocmai o performanţă politică, la fel cum o vară cu ploi nu-i o performanţă guvernamentală. Tăriceanu, de pildă, a fost aşezat pe-o gură de rai, pe-o bulă speculativă care ar face din el un premier grozav dacă n-am fi aflat între timp ce-a făcut Călin Anton cu surplusul de venituri din epocă: sistemul de restituiri ANRP sau licenţele Microsoft. 

Nu: valorea unui cabinet se măsoară prin capacitatea lui de a şlefui coordonat mediul economic cu care e blagoslovit. Şi nimic nu e mai adecvat pentru a măsura această performanţă decât capacitatea unui guvern de a-şi aplica programul în privinţa marilor lucrări de infrastructură. Acolo para mălăiaţă nu-ţi pică în gură la fiecare sfârşit de lună, când se anunţă noile rezultate din economie. Acolo e nevoie de strategie, de coordonare, de proactivitate. E greu să construieşti o autostradă - vei întalni sute de probleme: finanţare, procese pentru teren, licitaţii, contestaţii, constructori neserioşi s.a. Dar pentru asta te numeşti Guvernul României şi ai mii de angajaţi. Aici trebuie să faci performanţă. Să parazitezi succesul oamenilor de afaceri şi să spui: "Guvernul are rezultate economice spectaculoase" e banal, nu-ţi trebuie decât un purtător de cuvânt şi un statistician; e mult mai greu însă să construieşti doi kilometri amârâţi de autostradă.   

Să aruncăm o privire pe angajamentele lui Victor Ponta până în 2016 privind autostrăzile din România:

* Finalizarea Autostrăzii Bucureşti - Arad;
* Finalizarea Autostrăzii Transilvania;
* Finalizarea Autostrăzii Bucureşti‐Ploieşti‐Braşov (tronsonul Braşov‐Predeal‐Comarnic);
* Demararea proiectului Autostrăzii de Sud (Bucureşti ‐ Alexandria ‐ Craiova ‐ Drobeta‐Turnu Severin ‐ Timişoara; 
* Demararea proiectului Autostrăzii vest-est (Târgu Mureş ‐ Iaşi - Ungheni); 
* Finalizarea centurii Bucureşti, la profil de autostradă.

Putem, desigur, să râdem sănătos. Ar fi mai util, totuşi, să ne amintim un lucru: premierul a primit mână liberă discreţionară pentru a-şi îndeplini promisiunile. Şi-a făcut un minister special, încredinţat lui Dan Şova, pentru "mari proiecte". A promis că nu va mai candida în 2016 dacă ratează ţinta. 

Iar rezultatul este mai caraghios decât orice proiect de infrastructură din istoria recentă a României. 

Bilanţul de trei ani al guvernării Ponta va fi unul stringheritor pentru PSD. Socialiştii români se vor împăuna atunci cu meritele clasei de business din România, care a generat plusvaloare în ultimii ani; şi vor da vina pe Justiţie, pe vreme, pe ciclurile lunare şi pe petele solare pentru eşecul proiectelor de infrastructură - cele care măsoară cu adevărat performanţa unui executiv.