Care să genereze un nou restart în perspectiva anului electoral 2024 – acest Sfânt Graal al alegerilor – când românii vor fi chemaţi la urne pentru locale, europarlamentare, prezidenţiale şi parlamentare.

Alegerile parlamentare de la sfârşitul anului 2020 au oferit o lecţie extrem de importantă întregii clase politice. Tot ce este vechi şi expirat nu mai are trecere în ochii electoratului. Pandemia a generat schimbări foarte importante în structura votanţilor, iar oferta decrepită propusă de partide a fost refuzată cu o brutalitate neaşteptată. Pe 6 decembrie, peste 70% din electoratul cu drept de vot a boicotat îndemnul de a se prezenta la urne.

Explozia AUR în sondajele de opinie este şi efectul acestei transformări care s-a produs la nivelul electoratului. Un semnal de alarmă foarte puternic care a băgat vechile partide în fibrilaţiile schimbărilor. Iar startul a fost dat de USR, prin demisia surprinzătoare de la conducerea formaţiunii a liderului Dacian Cioloş. Şi aducerea în fruntea partidului a „câinelui” Cătălin Drulă, un personaj mult mai dinamic şi mai exploziv decât apaticul şi introvertitul Cioloş.

O demisie surprinzătoare, dar cu potenţial efect de domino. Pentru că „febra” schimbărilor s-ar putea extinde foarte rapid şi la nivelul celorlalte partide. Liberalii fiind şi ei extrem de afectaţi de prăbuşirea tot mai accelerată în sondajele de opinie. Iar o schimbare la nivel de leadership şi de strategie reprezintă singura soluţie care ar mai putea readuce partidul pe linia de plutire.

În timp ce USR-iştii au deja dezbateri interne privind data congresului pentru alegerea unei noi conducerii, în PNL congresul este un subiect tabu, iar discuţiile se poartă mai mult pe la colţuri. Amestecul preşedintelui Klaus Iohannis în viaţa internă a partidului, precum şi multitudinea centrelor de putere şi de influenţă care îşi dispută supremaţia blochează şansele PNL de a se salva de la dispariţia politică.

Totuşi, în toată această mare de creiere înfierbântate din PNL pare că există şi o minte lucidă. Care simte că peste ceva timp corabia se va umple cu apă şi va dispărea în mâlul alunecos. Un lider care începe deja să ia măsuri şi să îşi construiască o variantă salvatoare, dacă „Titanicul” din Aleea Modrogan se va scufunda înainte de alegerile din anul 2024.

Crescut sub aripa protectoare a lui Traian Băsescu, hârşit în luptele politice pe care le-a purtat în calitate de vicelider şi lider al grupului parlamentar al Partidului Democrat în vremurile în care PSD-ul condus de Adrian Năstase era o putere absolută în România, călit în campaniile electorale pentru Primăria Municipiului Cluj Napoca, pe care le-a câştigat pe toate en fanfare, şi întărit de experienţa foarte dificilă de a fi premier al României în vremuri de criză economică, Emil Boc simte deja că electoratul şi-a pierdut răbdarea. Şi îşi joacă şansele forţând chiar o excludere din PNL.

  • La finalul lunii ianuarie, Emil Boc se întâlnea la Cluj cu liderul AUR, George Simion, principalul inamic al liberalilor şi al preşedintelui Klaus Iohannis. În contextul în care conducerea PNL declanşase o campanie furibundă împotriva extremiştilor şi antisemiţilor de la AUR.

  • La scut timp, Emil Boc a generat o nouă controversă prin decizia de a atribui unei străzi din municipiul Cluj Napoca numele lui Nicolae Paulescu, o personalitate cu contribuţii la descoperirea insulinei, dar care a militat pentru exterminarea evreilor şi care a fondat partide extremiste.

Două gesturi extrem de controversate provocate de experimentatul şi foarte calculatul, Emil Boc. Gesturi care sunt o adevărată provocare pentru conducerea PNL care, până la acest moment, nu a avut nicio reacţie oficială prin care să se delimiteze de primarul Clujului. Dar care fierbe de nervi în culise.

Conform sondajelor de opinie, Emil Boc este singurul lider liberal care are o cotă de încredere foarte mare în rândul populaţiei. Mult peste Klaus Iohannis, Florin Cîţu sau vedeta Rareş Bogdan. Şi care are şi ambiţii prezidenţiale. Iar degradarea imaginii liberalilor şi prestaţia foarte slabă a acestora la guvernare s-ar putea să fie o piatră de moară pentru ambiţiile lui Emil Boc. Care preferă să forţeze o excludere din PNL decât să se prăbuşească împreună cu acest partid. Vorba aceea, scapă cine poate!