Cele mai multe critici vizează momentul ales de preşedinte pentru punerea documentului în dezbatere publică. Aflat într-o relaţie parcă mult prea străvezie cu intenţiile electorale ale d-lui Klaus Iohannis. Despre care s-a spus că încearcă să redobândească astfel, dacă nu neapărat simpatia populară, măcar atenţia electoratului prin ceea ce pare a fi o ciorbă reîncălzită.

Reamintesc că necesitatea elaborării unei noi strategii naţionale în domeniul educaţiei a fost enunţată de fostul primar al Sibiului încă din trecuta campanie electorală. O seamă de idei pe această temă au fost exprimate, dacă îmi aduc bine aminte, încă în cartea Pas cu pas. A urmat o inexplicabilă tăcere după care, în urmă cu doi ani, s-au pus bazele unui grup de lucru, s-a creat un comitet sau o comiţie care zice-se că s-ar fi pus pe treabă, iar rezultatul muncii sale este ceea ce a prezentat miercuri la Cotroceni preşedintele Klaus Iohannis.

Iată însă că documentul ieşit din strădania minţilor cu pricina a enervat nu doar articlierii din presa anti-Iohannis, nu numai pe atoateştiutoarea doamnă Alina Mungiu –Pippidi care l-a făcut praf într-un articol resentimentar, egolatru, încatenat politic şi corigent la capitolul Sintaxa frazei. El a stârnit critici convingător argumentate din partea profesorului universitar clujean Mircea Miclea care chiar ştie despre ce vorbeşte. Dl. Miclea este autorul unei anterioare strategii pe această temă, pe care toată lumea a lăudat-o, a calificat-o drept realistă, dar care, din motive felurite, aproape deloc justificate, nu prea a ajuns să fie pusă în practică. S-a izbit de opacitatea sistemului, el însuşi cu un scăzut apetit pentru reformă, dar şi de interesele cu caracter politicianist care s-au manifestat în voie îndeosebi din 2012 încoace, odată cu preluarea puterii de alianţa PSD-PNL. Adică de USL. Înainte cu foarte puţină vreme de momentul 2012, guvernarea pedelistă, ministrul de atunci, dl. Petru Daniel Funeriu, reuşiseră să impună o nouă Lege a educaţiei, prin asumarea răspunderii Executivului, Lege de care praful şi pulberea s-a ales de şase ani încoace. Astăzi este de-a dreptul nerecognoscibilă.

După intermezzo-ul dătător de speranţe al trecerii pe la Ministerul Educaţiei a profesorului Mircea Dumitru, ajuns ministru în vremea guvernării tehnocrate, a urmat dezastrul. O nefericită succesiune de miniştri- Pavel Năstase, Liviu Pop şi Valentin Popa, unul mai nepriceput ca altul-  a adus educaţia în pragul colapsului.

De fapt, din 1990 încoace nu am avut parte în spaţiul acestui sistem ultra-sensibil, vital pentru existenţa şi dezvoltarea naţiunii, aproape de nimic  bun palpabil. Doar de declaraţii politicianiste, de bune intenţii, de Ciuleandre, de repetarea obsesivă a formulei un pas înainte, doi paşi înapoi, de începuturi triumfaliste şi de abandonuri consumate într-o tăcere desăvârşită. Cei aproape treizeci de ani care au trecut de la Revoluţie nu au reuşit să corecteze mai nimic din catastrofa pe care a adus-o cu sine Legea Învăţământului adoptată de Marea Adunarea Naţională în decembrie 1978, ca urmare a ordinelor categorice venite din partea lui Nicolae Ceauşescu. Era vorba atunci despre un act normativ care conferea putere de lege unui şir de aberaţii pe care Dictatorul le-a comandat şi le-a dorit intempestiv puse în practică încă din vara anului 1977.

Preşedintele Iohannis a ales să îşi lanseze proiectul în absenţa membrilor guvernului. Nu a fost prezent nici măcar actualul ministru al Educaţiei, d-na Ecaterina Andronescu. Nu din vină proprie. Or, o strategie care nu se bucură de sprijinul Executivului care ar avea obligaţia şi misiunea să creeze condiţiile punerii ei în practică, începând cu finanţarea corectă, ceva mai generoasă a sistemului, cu acel 6% din PIB prevăzut de Lege şi care ar trebui trecut în Constituţie, cu pregătirea unui cadru legislativ de natură să stimuleze învăţarea, educaţia, performanţa nu ne putem aştepta la nimic concret. În şedinţa solemnă a guvernului care a avut loc săptămâna trecută la Alba Iulia, premierul Viorica Dăncilă a anunţat că în 2019 educaţia va deveni o prioritate absolută. Mira-m-aş, având în vedere ce studii universitare precare au colegii de Executiv ai doamnei Dăncilă şi doamna Dăncilă însăşi.

Un prim indiciu despre planurile concrete ale guvernării PSD-ALDE în domeniu vom avea în momentul în care vor începe dezbaterile pe tema Legii bugetului de Stat pentru anul 2019. Care nu prea înţeleg de ce întârzie. 

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro