Echipa lui Klaus Iohannis

Tatiana Niculescu Bran, purtătoarea de cuvânt a lui Klaus Iohannis

Oamenii sunt aleşi, adică selectaţi, într-o Echipă nouă, nu pentru greşelile lor, mai mici sau mai mari, mai puţine sau mai multe, ci pentru potenţialul lor pozitiv în relizarea unui nou proiect. Oare cine este fără greşeală în acestă lume!? Este înţelesul cu care Iisus s-a adresat celor care erau pe punctul de a lovi cu pietre în femeia păcătoasă.

Aici, un exemplu istoric este şi acela al Împăratului Napoleon, care l-a numit ca Şef al Poliţiei franceze pe un infractor, întrucât acesta şi nu altcineva cunoştea toate tehnicile de lucru ale infractorilor. Dar, cel puţin până acum, niciunul dintre membrii echipei-Iohannis nu are dosar penal. A fost Dan Mihalache un „traseist”!? Păi, a fost, dar în punctul de plecare, adică tânăr fiind, nu şi-a propus să fie un „traseist”, ci a trecut de la un partid la altul ca urmare a experienţelor concrete pe care le-a avut, care au fost, cu siguranţă, câteva dezamăgiri succesive. Dar, dânsul are deja o experienţă acumulată pe cont propriu, adică pe „propria-i piele”, şi cunoaşte pe viu năravurile diverselor formaţii politice, a diverselor combinaţii şi ale păcatelor proprii Şefilor lor. Aceasta este o experienţă vie, care nu poate fi extrasă doar din cărţi sau din mass-media. Experienţa este un capital care nu poate fi înlocuit de nimic, nici cel puţin de bani, echivalentul universal al valorilor, după A. Smiths şi K. Marx, dar care mai este şi „Ochiul Dracului”, cum ne învaţă Religia creştină. L-am văzut pe Dan Mihalache numai la TV, dar, este evidentă inteligenţa vie, receptivă, mobilă, a dânsului, ca şi informaţia multiplă şi adusă la zi, dacă nu şi la ceas. Deci, nu mai este vorba de ce a făcut sau nu a făcut Dan Mihalache până acum, ci este vorba de ceea ce este capabil să facă de acum înainte, într-o nouă Echipă, condusă de un nou preşedinte, Klaus Iohannis.

Situaţia este similară şi în cazul lui Mihai Răzvan Ungureanu. Pe domnul Mihai Răzvan Ungureanu l-am cunoscut cândva, când eram P-D.G. al S.R.R. De la prima întâlnire sau „la prima vedere”, cum se spune, am rămas impresionat de calităţile tot evidente ale dânsului. Iarăşi, este vorba de o inteligenţă vie, dublată de o cultură impresionantă. Aici intră în joc mai ales relaţiile externe, inclusiv relaţia specială cu Republica Moldova. Şi nu este vorba doar de informaţie, care poate fi obţinută şi pe alte canale, ci şi de relaţiile personale pe care dânsul le are cu diverse instituţii străine şi destule personalităţi aflate în viaţă. Este adevărat că după ce moţiunea USL l-a „demolat”, dânsul şi-a regăsit cu greu noua traiectorie, înscris fiind deja în ecuaţia politică. Apoi, chiar dacă merge „Pas cu pas”, omul poate să mai facă şi câte un pas grşit, să aibă o ezitare, sau chiar o alunecare. Înclin să cred că domnul Mihai Răzvan Ungureanu, în calitate de Consilier al Preşedintelui Klaus Iohannis, şi-a regăsit traiectoria politică, chiar dacă aceasta este diferită de aceea pe care era înscris virtual. Faptul că Traian Băsescu se delimitează faţă de dânsul, nu poate fi un argument pentru a-l împrejmui pe M.R.U. - cum i se mai spune - cu semne de întrebare sau de mirare. Cum spuneam înainte, este vorba aici , nu de ce au făcut sau n-au făcut înainte cei selectaţi, ci de ce vor putea să facă dânşii în ecuaţia strategică a lui SE POATE, respectiv a LUCRULUI BINE FĂCUT.

Aici intră şi purtătoarea de cuvânt, scriitoarea şi jurnalista Tatiana Niculescu Bran. Deşi este de dreapta, Tatiana Niculescu Bran a păşit uşor cu „stângul”, ajungând la o stângăcie. M-a cam surprins şi pe mine prima ieşire publică a dânsei, iar aici paradoxal este că dânsei nu i se reproşa nimic dubios sau delicat în biografia anterioară. Dacă plecăm de la enunţul creştin „Iar cei din urmă vor fi cei dintâi”, aici lucrurile s-au petrecut invers, adică „Cea dintâi a ajuns să fie cea din urmă”. Dânsa contrazice şi versul lui Ion Barbu, care zice „Că vinovat e tot făcutul / Şi pur, doar nunta, începutul”. Dar a curs deja suficientă cerneală bârfitoare pentru a-i mai adăuga şi noi vreun strop. Cred că în acest caz, este vorba de o greşeală, pe care autoarea ei ar trebui să o recunoască. Se spune că „Dacă e recunoscută, greşeala este pe jumătate iertată”. Dar ne putem întreba ce este de făcut cu a doua jumătate a greşelii, aceea care a mai rămas!? Răspunsul nu poate fi decât unul singur, adică a doua jumătate a greşelii trebuie îndreptată chiar de autorul ei, şi rămâne în răspunderea lui, aici a dânsei, în acest caz, cum anume să o dreagă. Oricum, nu în maniera lui Victor Ponta, la care se adevereşte constant zicătoarea "Na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o!"

Aici mai apare o problemă, care ar fi trebuit să fie prima, inclusiv pentru comentatori, mai ales pentru cei răuvoitori, sau de rea-credinţă. În toate situaţiile în care o personalitate sau o echipă începe un destin nou, li se acordă aşa numita „perioadă de graţie”, în care dânsul, dânsa sau dânşii, dânsele, pot greşi fără a atrage sancţiuni din partea cuiva, adică a beneficiarului, ca să-i spunem generic aşa. Din câte am înţeles, această Perioadă de graţie, la acest nivel prezidenţial, durează 100 de zile, deci trei luni, or, abia au trecut două săptămâni de la constituirea echipei-Iohannis. Faptul că cele trei luni se termină la 1 aprilie, nu înseamnă că perioada ar mai putea fi prelungită.