Eşecul uninominalului

În România ne facem că alegem uninominal dar de fapt alegem liste. Uninominalul în România înseamnă mai mulţi bani, mai multe fraude şi cu regret o spun că înseamnă mai mult prost gust şi mai multă prostie.

Este anormal ca la o diferenţă de un ciclu electoral un „aşa gândit” lider politic să piardă un colegiu pe care îl câştigase cu peste 60% în scrutinul precedent. Este anormal să fi primar pentru 12 ani al unui oraş, să părăseşti formaţiunea politică şi apoi să pierzi lamentabil o bătălie pentru Parlament.

Eşecul uninominalului vine din modul dâmboviţean de implementare a democraţiei. Modul defectuos cu valenţe ce frizează impotenţa administrativă de aplicare a unei legislaţii ce se doreşte a propune o Românie democratică a devenit de nesuportat.

Un uninominal trebuie pregătit, gândit, explicat. Un vot uninominal trebuie realizat la orice nivel, inclusiv consilierul local urmând a fi ales în acest mod. În România ne facem că alegem uninominal dar de fapt alegem liste. Uninominalul în România înseamnă mai mulţi bani, mai multe fraude şi cu regret o spun că înseamnă mai mult prost gust şi mai multă prostie.

Nu este uninominal când astăzi candidezi în Colegiul 1 Bistriţa Năsăud, mâine în Colegiul 7 Dolj iar poimâine în Colegiul 3 Tulcea. Tot o listă este, o listă coafată şi numită pompos uninominal.

Acest tur de scrutin ne-a arătat că puţini sunt cei care stăpânesc marketingul politic. Multe vorbe aiure, multe pachete şi din păcate mai puţin de un procent din electori sau din candidaţi, interesaţi într-un dialog real politic.

Strategia USL a fost „SĂ MOARĂ BĂSE” iar strategia ARD a fost „SĂ MURIŢI VOI CE VREŢI SĂ MOARĂ BĂSE”.

Căştigător a fost „SĂ MOARĂ BĂSE”. Toată scena politică ştia că USL va câştiga cu peste 50%, toată scena politică ştia ca succesul va fi unul usturător. Cauzele unei victorii dure stau mai degrabă în derapajele şi greşelile concurentului principal, în cazul de faţă PDL/ ARD.

Nocivele PDL/ ARD au fost pe rând Traian Băsescu, referendumul din iulie, strategia total greşită din ultimul an, imaginea proprie, comunicarea sa electorală, marketingul din această lună şi să nu uităm vremea defavorabilă.

Traian Băsescu a ajuns atât de urât de masa mare electorală încât nici un gând nu a reuşit a le şterge acestora ura faţă de omul politic Băsescu. Orice ieşire a lui, orice punere la punct a sa au adus procente în visteria USL. Băsescu a fost principalul agent electoral al social - liberalilor.

Referendumul a reuşit a trasa liniile politice ale anului electoral 2012, în mintea votanţilor. Băsescu s-a izolat şi a părut că este ţinut în braţe de forţe politice străine iar USL a reuşit să se poziţioneze ca forţa politică ce este alături de popor, din popor, mesajul populist fiind mai uşor de digerat. Oricine încercă să explice aspectele pozitive ale faptului că mari puteri ale lumii susţin pe cel care este preşedinte şi aşa va fi bine în România, are reale probleme de comunicare şi convingere.

Cheia acestor alegeri a fost referendumul din iulie, moment politic exploatat la maxim de USL şi ignorant de PDL/ARD care şi-a demobilizat electoratul prin nemersul la vot şi a întărâtat electoratul taliban al celorlalţi. Acum a venit factura pe pielea pionilor ARD. Ceea ce ARD nu a înţeles sau se face că nu a înţeles este că prin disperata mişcare de salvare a lui Băsescu au câştigat pe termen scurt dau au pierdut iremediabil pe termen lung şi mediu. Cinic vorbind, USL a reuşit un excelent exerciţiu de mobilizare a votanţilor, pe banii noştrii şi cu costul unui bâlci internaţional, dar care le-a servit perfect în aceste alegeri. Vremea a fost doar capacul care a decis nenumăraţi pdl-işti de a sta în case la căldură. Exerciţiul torid al USL-ului a funcţionat şi în acest caz.

Marele eşec este că PDL/ ARD nu a fost perceput ca opţiunea de dreapta a României. Imaginea de partid fără lideri, de partid corupt ce a dus înapoi România prin guvernarea sa, nu a reuşit a fi compensată de cei de la ARD cu absolut nimic. Orice încercare de a-şi schimba imaginea a eşuat. Ultima şi cea mai serioasă a fost chiar crearea ARD. Nu poţi vinde ca alianţă şi ca o altă faţă ceea ce a făcut PDL. Au luat un cadavru politic şi au inventat două mini structuri vândute ca şi alte partide şi s-au redefinit ca ARD. Bătăliile repetate au sleit soldaţii, au obosit strategii şi au lăsat multe întrebări fără răspuns.

Prin prezentarea unor politicieni de tipul lui Brânză sau Popoviciu, PDL nu a făcut altceva decât să deschidă drumul PPDD-ului care a reuşit să canibalizeze chiar voturile ce în altă situaţie mergeau sigur la PDL/ ARD.

Lipsa unui mesaj clar, lipsa proiectelor, sloganul plictisit şi ireal folosit şi încercarea de a se prezenta ca nişte corupţi rocknrolla, mai glossy, mai simpatici, mai curaţi nu au dus nicăieri. PDL a fost timid, retras, nesigur aşa cum niciodată nu l-am văzut în ceea ce până acum era avantajul lor, o campanie electorală. De această dată cei care au gândit campania au uitat că marketingul comercial nu are nici o legătură cu cel politic.

USL a profitat la maxim de poticnelile PDL/ ARD şi de temele majore aflate pe piaţa electorale pe care le-a exagerat şi umflat până când media nu a reuşit a mai digera şi alte teme. Nu a contat nimic, dar absolut nimic decât „SĂ MOARĂ BĂSE”. Dacă USL punea şi o pisică într-un colegiu chiar şi micuţul animal ar fi avut şanse să îşi câştige colegiul.

De la Sibiu se vede că în ţară a fost o campanie fără proiecte, fără idei, fără imaginaţie. Multe erori, multe greşeli. De la Sibiu se vede un colos politic USL total nesănătos pentru democraţie şi 3 partiduleţe sensibil egale. De la Sibiu se vede că dacă şi USL eşuează în corupţie, impotenţă şi aroganţă, 2016 nu va mai fi deloc. De la Sibiu se vede că tinerii au ales să nu voteze, că tinerii, adică România de mâine nu este interesată în a exista. De la Sibiu se vede că s-a votat din nou împotriva cuiva.

Dintr-un Sibiu înecat în zăpadă politica anului 2012 nu este nici un sfârşit nici un început. este doar un nou episod de căutare, de încercare de refacere a unui cataclism.