Băgat direct la ATI în urma ruperii coaliţiei de guvernare, formată de PNL alături de USRPLUS şi UDMR după alegerile parlamentare din tomana anului trecut, guvernul condus de Florin Cîţu mai respiră doar datorită perfuziilor pe care Marcel Ciolacu, liderul Partidului Social Democrat, i le-a oferit cu atât de multă generozitate, acesta reuşind prin diverse artificii parlamentare şi prin încălcarea Constituţiei României, să blocheze moţiunea de cenzură depusă de USRPLUS şi AUR în Parlament.
 
Până la Congresul din data de 25 septembrie au mai rămas doar câteva zile, iar competiţia este departe de a fi tranşată. În ciuda mesajelor triumfaliste transmise de către #echipacâştigătoare formată în jurul lui Cîţu şi a intervenţiilor în favoarea acestuia făcute de diverse structuri a căror specializare este inventarierea scheleţilor care se găsesc în dulapurile liderilor politici, cursa internă care i-a adus faţă în faţă pe Ludovic Orban şi pe Florin Cîţu este una foarte una strânsă, actualul preşedinte al PNL având în continuare şanse foarte mari să se realeagă în fruntea partidului.
 
În acest context, aşa cum am subliniat încă de la finalul lunii august, în articolul „Va participa Klaus Iohannis la congresul PNL?”, şeful statului a decis să urmeze exemplul predecesorilor săi şi să se implice direct în alegerea noului preşedinte al PNL, anunţând de la New York că sâmbătă va merge în faţa celor 5000 de delegaţi ai PNL pentru a le cere votul necesar pentru înscăunarea lui Florin Cîţu în fruntea partidului.
 
Deşi este extrem de disctuabil ca preşedintele României să se implice în viaţa internă a unui partid, cu atât mai mult în alegerea conducerii acestuia, Curtea Constituţială, în AVIZUL CONSULTATIV Nr.1 din 5 aprilie 2007 privind propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, a decis că demersul este unul constituţional: Curtea Constituţională constată că atitudinea şi opiniile imputate Preşedintelui României nu pot fi caracterizate ca încălcări ale Constituţiei, în condiţiile în care - referitor la relaţia Preşedintelui cu partidele politice - în art.84 din Legea fundamentală se prevede că acesta nu poate fi membru al unui partid politic, dar nu i se interzice să păstreze legături cu partidul care l-a susţinut în alegeri sau cu alte partide politice. O asemenea interdicţie nici nu ar fi în spiritul Constituţiei, în condiţiile în care Preşedintele României este ales în funcţie prin sufragiu universal, pe baza unui program politic, şi are faţă de electorat datoria să acţioneze pentru îndeplinirea acestui program. Este evident că, pentru realizarea programului pentru care a fost ales, preşedintele poate dialoga în continuare fie cu partidul din care a făcut parte, fie cu oricare alt partid, care ar sprijini realizarea programului.
 
Dacă din punct de vedere constituţional Klaus Iohannis nu riscă o eventuală sancţiune în urma implicării în jocul alegerilor din PNL (acest argument nu va putea să stea la baza unei eventuale cererii de suspendare – având în vedere precizările formulate deja de către judecătorii Curţii Constituţionale), din punct de vedere electoral riscurile susţinerii unui „muribund” politic se vor răsfrânge asupra PNL.
 
Absent în majoritatea timpului din viaţa publică, chiar în momentele în care intervenţia preşedintelui era extrem de necesară, Klaus Iohannis s-a activat brusc cu ocazia alegerilor din PNL, din dorinţa de a controla în întregime partidul şi de a impune viitorul candidat la alegerile prezidenţiale.
 
Teme precum dosarul Colectiv, dosarul 10 august, desfiinţarea SIIJ sau numirea unor procurori integrii în fruntea marilor Parchete, pentru care electoratul PNL s-a mobilizat şi a ieşit la vot la alegerile parlamentare, au fost date uitării de către Iohannis. Singura lui preocupare este Cîţu – preşedinte la PNL.
 
De asemenea, pandemia şi efectele negative asupra populaţiei, creşterea preţurilor la energie şi gaze, criza economică şi politică, precum şi instabilitatea guvernamentală care afectează imaginea ţării şi influenţează nivelul dobânzilor la care se împrumută România (unele dintre cele mai mari comparativ atât cu nivelul ţărilor membre ale zonei euro, cât şi cu cele care nu fac parte din zona euro) şi care afectează vieţile tuturor românilor nu sunt teme de interes pentru Klaus Iohannis. Singurul interes real pentru Iohannis este alegerea lui Cîţu – preşedinte la PNL.
 
Nici măcar pentru implementarea „României Educate”, propriul său proiect de ţară, Iohannis nu s-a deranjat să se mobilizeze şi să implice aşa cum o face pentru impunerea lui Florin Cîţu la vârful PNL. După şapte ani de mandat, „România Educată” este doar un document de 137 de pagini, care cuprinde şi o colecţie de 24 de fotografii cu Klaus Iohannis, fără să fi produs nici un efect real
 
asupra şcolii sau a societăţii româneşti. Singurul proiect pentru care Iohannis s-a mobilizat cu adevărat este Cîţu – preşedinte la PNL.
 
"Îl încurajez pe Florin să continue şi să nu se teamă şi pe liberali să rămână la guvernare. (...) Florin Cîţu nu are motive să demisioneze sau să fie demis". Mesajul transmis de Iohannis de la New York este clar. Florin Cîţu, deşi este doar un „zombie” din punct de vedere politic, trebuie să rămână în continuare în fruntea guvernului. România trebuie distrusă pas cu pas până nu mai rămâne nimic din ea.
 
Iohannis are justiţia lui. Numirea personajelor controversate pe care le-a făcut în fruntea marilor Parchete i-a adus şi loialitatea acestora. Are serviciile lui. Şefii SRI şi SPP sunt la cheremul lui Iohannis şi gata să-i îndeplinească orice dorinţă. Are şi Parlamentul lui. PSD este dispus să susţină oricând un guvern minoritar condus de Florin Cîţu. Dar acest lucru nu este suficient.
 
Iohannis vrea şi PNL-ul lui. Iar pentru a obţine acest lucru, Ludovic Orban trebuie să zboare din funcţie şi din partid. „Dar cine mai înţelege reacţiile lui Ludovic” – a declarat Iohannis şi i-a sugerat actualului preşedinte că ar fi mai bine să urmeze exemplul lui Călin Popescu Tăriceanu şi să plece din partid.
 
Deşi Iohannis nu are legitimitatea morală sau politică pentru a sugera unui membru al PNL să plece din partid, acesta fiind doar un intrus implementat la vârful PNL în contextul jocurilor de putere desfăşurate în subteranele scenei politice cu ocazia prezidenţialelor din anul 2014, nivelul de hybris (beţie a puterii) la care a ajuns după cei şapte ani de mandat îl determină să se comporte deja ca jupânul absolut al liberalilor.
 
Efectele tandemului Klaus Iohannis – Florin Cîţu asupra PNL se văd deja în sondajele de opinie, toate studiile sociologice indicând un trend descrescător pentru PNL. În timp ce în sondajul realizat de către CURS, PNL este cotat la 19% intenţie de vot, în cercetările interne efectuate de către PNL partidul se află la 17-18%. O „performanţă” negativă destul de rar întâlnită la un asemenea nivel.
 
Dacă distrugerea sistematică a PNL de către tandemul Iohannis – Cîţu va continua şi după 25 septembrie depinde doar de membrii PNL. La Congresul care va avea loc sâmbăta aceştia vor avea doar două opţiuni: fie vor preda PNL celor doi muribunzi politic (atât Iohannis, cât şi Cîţu sunt la un nivel minim de încredere), fie vor apela la „rangă” (deşi ar merge şi o crosă de golf) şi îşi vor lua partidul înapoi.