De zile bune nu se mai vorbeşte despre nimic altceva decât despre neruşinarea lui Ponta, ambiţia lui sinucigaşă şi mitomania lui. Încerc să mă pun în pielea premierului şi-mi dau seama că poate n-are altceva mai bun de făcut. Nu poate scoate capul pe geam să urle că-i vinovat. Nimeni nu-i îndeajuns de nebun să facă asta când e hăituit de o ţară-ntreagă. Astea-s ultimele momente când se mai zbate şi speră să se-ntâmple ceva în România şi să uite toţi de el. Să vină ruşii, Michael Jackson din mormânt, Iliescu preşedinte, orice doar să uite lumea că-i un fals precum diplomele sale.

Practic, de zile bune nu se mai vorbeşte de mârşăviile lui Băsescu. Exceptând Antena 3, post TV în fibrilaţii, toată atenţia publicului e pe Ponta. Cu fiecare minut pe care premierul îl petrece-n funcţie şi nu-şi dă demisia cineva din istoria naţională devine opac în memoria colectivă. Deja Băsescu e istorie şi tot ce face el nu mai prezintă interes. Udrea e o caricature a trecutului şi mogulii TV sau baronii locali (indiferent de partid) par personaje imaginare. Ponta-i viu şi se păstrează singur viu în ura colectivă.

Încă puţin şi-o să uităm de Iliescu, un preşedinte criticat pentru faptul că a orchestrat mineriade şi Revoluţia. Zice lumea…

Încă puţin şi uităm de comunism, de crimele regimului şi faptul că oamenii ieşeau în număr mare pe stadioane să-l aplaude pe Iubitul Conducător. Doar asta au făcut şi-n toamnă pentru Ponta.

Încă puţin şi uităm de legionari, crimele lor şi haosul politic. De războaiele mondiale, revoltele ţăranilor, crimele invadatorilor otomani, tătari, etc.

Încă puţin şi uităm tot ce a fost vreodată istorie.

Din toamnă manualele de istorie vor avea o singură pagină: “Victor Ponta a domnit din totdeauna şi încă-i la putere, cu toată că nu-l mai vrea nimeni”.