În Postul Mare al Sfintelor Paşti, creştinul ortodox merge la Sfânta Spovedanie cu şi mai multă osârdie, smerenie şi căinţă pentru păcatele sale.

Dregătorii români creştini ortodocşi – consilieri locali, primari, preşedinţi de consiliu judeţean, deputaţi, senatori, miniştri, primul-ministru, preşedintele republicii, funcţionarii publici, judecătorii şi procurorii etc. – sunt chemaţi să meargă spre scaunul de spovedanie, la duhovnic, spre îndreptarea lor duhovnicească, întru mântuirea sufletului lor şi spre binele Naţiunii Române.

Pregătirea pentru spovedanie presupune o cercetare asupra conştiinţei noastre, pentru a avea deplina cunoaştere a stării de păcătoşenie în care ne-am rătăcit. 

Spre folosul sufletesc al dregătorilor noştri, le oferim o listă de întrebări hotărâte în Molitfelnic, la Sfânta Spovedanie, pe care preotul este îndatorat să le adreseze dregătorului venit să se mărturisească. Am citat aceste întrebări din „Molitfelnic - Transliterare, diortosire, alcătuire după ediţiile de la 1834 şi 1896 de Monahul Teodosie Neghiniţă, Ediţia a II-a, Tipografia „Cărţilor Bisericeşti”, Bucureşti 1896, pe care îl puteţi lectura la adresa de Internet de AICI. Evident că la aceste întrebări vor fi adăugate de duhovnic cele legate de păcatele din viaţa personală. 

Duhovnicul trebuie să adreseze dregătorului cel puţin următoarele întrebări, adaptate, acolo unde este necesar, la timpurile noastre:

Către un magistrat: „Spune-mi judeci drept fără părtinire? Nu cumva iei mită la judecată? Judeci curând sau laşi pre cel sărac de pieire din cauza lenevirii sau din ura ta?” N-a rămas săracul întristat şi nedreptăţit pentru lenea şi trândăvirea ta, că nu te-ai silit să-i termeni judecata?”

Actualizând vechea scriere, un magistrat poate fi cercetat la Spovedanie, astfel: Ai instrumentat, ca procuror, un dosar penal la comanda unui politician, împotriva unuia dintre adversarii acestuia, încălcând legea şi deontologia profesională? Ai dat o hotărâre nedreaptă şi ilegală, în judecata ta, în schimbul încasării unor daruri necuvenite sau la ordinul vreunui alt dregător, interesat de coruperea judecăţii? Ai socotit, ca magistrat, că un om bogat şi vestit din cetate, trebuie să fie judecat mai cu milă, fără a urma pe deplin îndreptările hotărâte de lege, decât un om sărac şi anonim, lipsit de ocrotirea faimei? Ai fost nepăsător şi leneş în a studia mereu şi mereu legile şi procedurile legale care îţi călăuzesc judecata de magistrat şi astfel ai judecat greşit şi fără dreptate?

Către un consilier local, primar, preşedinte de consiliu judeţean, deputat, senator, ministru, prim-ministru, preşedinte de republică, funcţionar public:

„N-ai asuprit pre vreun sărac cu vreun fel de asuprire, încât i-ai luat tot ce a avut: casă, grădină, moşie şi alte odoare? N-ai hotărât vreo moşie cu strâmbul, pentru mită sau pizmă?” adică, într-o exprimare oarecum actualizată „Ai furat din averea publică, ai administrat cu nepăsare şi lipsă de purtare de grijă satul, oraşul, ţara cu asuprire, aducând sărăcia asupra cetăţenilor? Ai luat pentru tine sau ai ajutat pe altul să ia, interesat fiind tu, în dregătoria ta, prin mită sau prin legături de rudenie sau prin ură, o sumă de bani ori o avere din avuţia publică pe care erai dator să o aperi şi să o chiverniseşti spre folosul cetăţenilor?”

„Porţi grijă şi administrezi cu bună conştiinţă dregătoria ce ţi s-a încredinţat, nefăcând asupriri şi nedreptăţi unora şi altora?” adică „Respecţi jurământul de credinţă depus în faţa lui Dumnezeu şi a Ţării, slujind cu onoare şi corectitudine pe cetăţeni ori cumva ai făcut asuprire şi nedreptate asupra lor, prin neglijenţă, nepăsare, luare de mită sau furt din avuţia publică?”

„Cârmuieşti după cum place lui Dumnezeu casa şi averea ta?” adică „Urmezi porunca iubirii de Dumnezeu şi de aproapele în chivernisirea averii tale personale sau cumva ţi-ai făcut şi înmulţit această avere furând din averea publică, minţind şi asuprind pe cetăţeni?”

„Înveţi pre fii şi pre fiicele tale, sau şi pre servii tăi, să urmeze poruncilor bisericeşti? Căci mulţi, din ai tăi neînvăţând poruncile lui Dumnezeu, pot să piară şi tu ai să dai seama pentru ei?” adică „Îţi creşti copiii sub ascultarea poruncilor lui Dumnezeu sau cumva le-ai pervertit sufletul, făcând din ei „beizadele”, copii răsfăţaţi peste măsură şi le dai pe mână sume mari de bani, le cumperi maşini de lux, îi ajuţi să obţină note bune la şcoală, la facultate ori i-ai pus în locuri bune de muncă folosindu-ţi influenţa de dregător şi fără ca aceşti copii ai tăi să merite asemenea ajutor? Îţi conduci subordonaţii urmând poruncile lui Dumnezeu sau cumva îi faci complice la furt, la minciună, la lene şi la asuprirea şi sărăcirea cetăţenilor?”

„Nu sileşti pre cineva să lucreze, sărbătorile sau să muncească mai mult de cât este cu dreptul? Plătit-ai servitorilor şi lucrătorilor, celor cu ziua, leafa lor? N-ai luat ceva cu de-a sila, şi pentru lăcomie nu te-ai îndurat să întorci?” adică, în exprimarea modernă „Eşti drept cu plata angajaţilor tăi, le respecţi libertatea de conştiinţă sau cumva ai asuprit pe aceştia neîndreptăţindu-i la plata salariului ori în chestiuni de conştiinţă? Ai cerut mită când ai angajat pe cineva în instituţia pe care o conduci, ai folosit puterea de demnitar pentru a ajuta pe cineva să se angajeze în vreo instituţie publică, fără să merite? Ai luat, cu sila ori prin puterea de demnitar, bani sau daruri sau alte foloase nedrepte de la subordonaţii tăi?”

„Miluieşti pre cei lipsiţi după puterea ta? Mângâi pre cei întristaţi, sau treci cu vederea pre cei supăraţi? Cercetezi bolnavii şi pre cei ce se află în suferinţe? Miluieşti temniţele şi pre cei ce sunt închişi, şi mai ales pre văduvele cele sărace şi neputincioase, şi pre copii orfani şi săraci?” adică „Ai făcut milostenie către cei săraci, ai ajutat, prin demnitatea de dregător, pe cei săraci şi bolnavi, ai făcut milostenie văduvelor sărace şi orfanilor, ai ajutat, prin slujirea ta ca dregător, la dobândirea unei vieţi mai bune de către cei săraci şi în suferinţă?”

„N-ai supărat Bisericile cu vreun fel de asupriri? Nu primeşti sfaturile ereticilor, sau pârele lor asupra creştinilor ortodocşi, şi le înlesneşti cutezanţa asupra acestora? Nu te-ai împotrivit Bisericii? Ai ascultat pre Arhiereul tău, în toate câte te-a învăţat spre folos? Nu cumva te-ai certat cu Arhiereul tău sau Preotul şi de la dânşii n-ai luat iertare? Şi mai ales de ai făcut, sau faci ceva împotriva Bisericii şi a canoanelor Sfinţilor Părinţii?” adică, adaptat la contextul actual „Ai lucrat împotriva Bisericii şi a prezenţei învăţăturii lui Hristos în spaţiul public, ai promovat învăţături contrare Bisericii, cum ar fi ateismul, libertatea avortului, ai căzut în ispita de a face neguţătorie de Hristos cu slujitori căzuţi de la credinţă, spre folosul material şi egoist al tău şi al lor, ai ajuns la ceartă cu Ierarhul tău şi nu ai mers la el pentru iertare şi împăcare, ai urmat canonul de pocăinţă şi îndreptare hotărât de duhovnicul tău la ultima spovedanie?”

Sunt întrebări pe care, alături de cercetarea păcatelor din viaţa privată, duhovnicul le adresează dregătorului la scaunul de spovedanie. 

Dregători români creştini ortodocşi – fraţilor consilieri locali, primari, preşedinţi de consiliu judeţean, deputaţi, senatori, miniştri, frate prim-ministru, frate preşedinte al republicii, fraţi funcţionari publici, judecători şi procurori – vă îndemnăm să mergeţi la spovedanie şi să vă împăcaţi cu Hristos, cu propriul suflet şi cu oamenii, mărturisind păcatele şi oprindu-vă de la viaţa în păcate spre aflarea vieţii veşnice în Hristos şi spre folosul şi mântuirea Naţiunii Române.

Am convingerea că un dregător care se spovedeşte la un duhovnic râvnitor pentru împlinirea poruncilor lui Hristos, va avea puterea de a urma în slujirea Naţiunii Române şi a Statului Român porunca iubirii de Dumnezeu şi de aproapeledevenind astfel un adevărat membru al elitei creştine care îşi asumă învăţătura Sfintei Scripturi:

Şi s-a iscat între ei şi neînţelegere: cine dintre ei se pare că e mai mare? Iar El le-a zis: Regii neamurilor domnesc peste ele şi se numesc binefăcători. Dar între voi să nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tânăr, şi căpetenia ca acela care slujeşte. Căci cine este mai mare: cel care stă la masă sau cel care slujeşte? Oare nu cel ce stă la masă? Iar Eu, în mijlocul vostru, sunt ca unul ce slujeşte. Şi voi sunteţi aceia care aţi rămas cu Mine în încercările Mele.” (Sfânta Evanghelie după Luca XXII, 24-28)