Drama de la Piatra Neamţ încinge lupta politică din România, dar Sănătatea rămâne în colaps

Moartea îngrozitoare a 10 oameni care deja se aflau la hotarul dintre viaţă şi moarte la secţia ATI a Spitalului de Urgenţă Piatra Neamţ a devenit rapid obiect de confruntare politică. Evident, PNL a dat vina pe PSD, argumentând că Spitalul Judeţean era în subordinea Consiliului Judeţean, unde preşedinte a fost şi este Ionel Arsene, baronul de Neamţ

Preşedintele Klaus Iohannis a prezentat un mesaj rece, de condoleanţe, Ministrul Sănătăţii a declarat că Parchetul General a deschis ancheta. PSD şi PNL au pronunţat un soi de ”armistiţiu”, adică au decis să nu mai continue campania electorală în cele trei zile specifice doliului la români.

Sunt atâtea de scris, pornind de la acest tragic eveniment, că nu ar ajunge câteva sute de pagini ale unei cărţi, darămite un articol de blog. România este, de aproape 8 luni în plină pandemie de Covid-19 iar sistemul nostru medical este aşa cum este. Cu spitale dintre care cel mai nou are cel puţin 40-50 de ani, cu personal căruia i s-au mărit salariile în avans, pe grila din 2022, dar i-au fost lăsate aceleaşi condiţii de muncă specifice unei biete magazii de unelte de la mină în prag de închidere, nu unui spital de secolul XXI. În multe spitale din România, condiţiile se apropie de cele din zorile modernităţii universale, în privinţa iginenei sau a protecţiei faţă de microbi.

Ciudat, însă, de când este pandemia, statisticile făcute din pix arată că infecţiile nosocomiale nu mai există. Evident, este o minciună care rivalizează cu recoltele raportate de primii secretari lui Nicolae Ceauşescu înainte de Congresul al XIV-lea al PCR din noiembrie 1989.

Că tot am adus aminte de Ceauşescu, trebuie spus că tot ce înseamnă infrastructură debază în România, că vorbim de transporturi, educaţie, sănătate, turism etc, s-a făcut atunci. În rest, doar s-a regândit, s-a mai dat cu var, s-au adus preoţi să sfinţească WC-uri noi în interiorul şcolilor, care costau cam cât un apartament nou cu două camere, dat la cheie.

Trei decenii, s-a mers pe condamnarea comunismului, pe ideea că statul trebuie să fie slab, că piaţa trebuie să decidă. În realitate, toţi afaceriştii de succes ai României au avut şi au afaceri cu statul. Nu ar fi asta un lucru rău, dacă la stat, un WC de şcoală n-ar costa 50 000 euro cel puţin.

Am văzut de multe ori, după 1989, cum diverşi primari, nu mai contează dacă erau de la PSD sau PNL, fiindcă mulţi au schimbat aceste partide aşa cum ai coborî din taxi să te sui în tren sau în autocar, au inaugurat cu trâmbiţe afişe colorate şi machete prezentate drept spitale.

PNL şi PSD au fost partidele care au guvernat România timp de trei decenii. Din fostul FSN, s-a rupt FDSN care a devenit PDSR, apoi PSD, FSN a devenit PD, apoi PDL, ajungând în PNL. PNL care în CDR a guvernat în perioada 1996-2000, apoi alături de PD din 2004, până în 2007, apoi până în 2008 , ajutat de PSD şi UDMR. PD (PDL) a guvernat cu PSD în 2008-2009, apoi până în 2009, PDL a guvernat până în 2012. Din 2012, până în 2015, PSD şi PNL au guvernat, pentru ca după tragedia de la ”Colectiv” din octombrie 2015, pânăîn 2016, PSD şi PNL să lase un aşa zis guvern de tehnocraţi condus de Dacian Cioloş.

În 2016-2019, PSD a condus promiţând că va face 8 spitale regionale. Deşi ”Adevărul” a publicat propuneri privind modalitatea eficientă de a construi trei dintre ele, până acum nu s-a săpat niciun metru de fundaţie. Nu mai vorbim de sutele de kilometri de autostrăzi, fabricate de pixurile ministeriale de parcă erau halviţa sau vata pe băţ a copilăriei noastre.

Din 2019, un Guvern PNL se luptă cu un Parlament dominat de PSD, sub privirile pro PNL ale Preşedintelui Iohannis.

PSD şi PNL şi-au avut ani la rând feudele lor în teritoriu. Din 2016, pe fondul protestelor anticorupţie, s-a ridicat USR,un partid care s-a lipit de PLUS, formaţiune care s-a apropiat de fostul premier Dacian Cioloş. Deşi ani la rând USR şi PLUS au bătut moneda competenţei a studiilor în străinătate, s-a văzut cum Allen Coliban, noul primar de la Braşov s-a lăudat că a urmat Politehnica, dar s-a aflat că, de fapt, a fpst exmatriculat. Evident, ar putea zice unii că alţii şi-au făcut studii universitare şi postuniversitare cine ştie cum şi pe unde, însă, minciuna lui Coliban rămâne. Şi când iei o diplomă în mod ilegal nu e etic, dar nici să spui că deţii ceva ce, în realitate nu deţii, nu e etic.

Este clar că omul de rând va crede că dacă a minţit de la început, Coliban cine ştie dacă nu va mai minţi în continuare.

Aşadar, Alianţa USR-PLUS pleacă şi ea cu un handicap pentru că drumul spre Parlament s-a făcut pe valul generat de tragedia din ”Colectiv”. Această tragedie a produs efecte numai pentru că 2015 nu a fost un an electoral.

Tragedia de la Piatra Neamţ s-a petrecut în campania electorală a alegerilor parlamentare care vor avea loc la 6 decembrie 2020. Este clar că PSD, care controlează politic judeţul Neamţ tace, PNL care controlează Ministerul Sănătăţii nu vrea să facă pasul în spate, că doar au mai rămas trei săptămâni până la alegeri. Cât despre USR-PLUS, această alianţă, sfâşiată de mâncătorii interne mai ceva ca la PNL sau PSD, după eşecul de la alegerile prezidenţiale din 2019, ca de obicei, nu vrea să-şi asume nimic, aşteptând rezultatul alegerilor, sperând de fapt să intre într-o alianţă cu PNL.

PMP, rezultat din asocierea politică a partizanilor fostului preşedinte Traian Băsescu, nemulţumiţi de apropierea de PNL şi de nealegerea Elenei Udrea în fruntea PDL vrea să pară un partid nou, echilibrat, care să intre în joc cu ”scorul cel mai mare al celui mai mic partid”.

Cât despre Călin Popescu Tăriceanu şi Victor Ponta, ei joacă ultima carte,cum ultima carte este jucată şi de foştii membri de top ai PSD, eşuaţi la Partidul Ecologist Român.

Victor Ponta se comportă ca un copil supărat că el a stat la colţ când a greşit, iar când ceilalţi au greşit, aceştia nu stau la colţ.

Una pestre alta, marile spitale promise în 2016 nu au văzut nici măcar un metru săpat la o fundaţie. După cinci ani de la ”Colectiv”, nu putem trata un ”mare ars” în ţară.

Dacă este să privim demografia României, copiii din decembrie 1989 suntem oamenii maturi de azi, tinerii de atunci sunt azi în pragul pensiei, maturii de atunci sunt pensionarii de azi, iar cei care erau la pensie în 1989, au dispărut în marea lor majoritate. Natalitatea a scăzut dramatic, iar 5 milioane de români au plecat în statele UE la muncă. S-a văzut, cu ocazia încercării lor de a se întoarce de Paşti acasă, mulţi fiind concediaţi în statele afectate de pandemie. Mai că nu s-au scos armele de foc în încercarea Guvernului PNL de a-i ţine departe de frontiera României. Apoi, PSD şi PNL au căzut la pace şi multe hoteluri ale favoriţilor ambelor partide au devenit spaţii de carantină, în timp ce, oficial, PNL şi PSD se băteau în ring. După cum şi achiziţiile specifice gestionării pandemiei s-au făcut de cei agreaţi de ambele partide. Adică de oameni ai PSD, lăsaţi moştenire PNL.

Până la urmă, în trei decenii ne-am ales cu intrarea în UE şi cu aderarea la NATO. Aşa, cei ce aveau o meserie au putut pleca peste graniţe, astfel că în construcţii, în România mai lucrează puţini români şi foarte mulţi cetăţeni din Asia de Sud-Est. Noroc că România stabilise înainte de 1989 relaţii diplomatice şi economice şi că pe la Hanoi, în RS Vietnam, îşi mai aminteau liderii vietnamezi de Nicolae Ceauşescu. Aşa, mai există garanţia formală a unei securităţi a frontierelor, nu se ştie pentru cât timp, pentru că situaţia internaţională se degradează pe zi ce trece.

La 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzinele braşovene s-au revoltat contra partidului care se lăuda că-i reprezintă. Nu au reuşit să dea jos regimul, care va cădea în 22 decembrie 1989, alungat tot de muncitorii care se săturaseră de frigul din case, de cozile la alimente.

Pe 17 noiembrie 1996, Emil Constantinescu şi CDRcâştigau alegerile, iar ceea ce numim azi PSD trecea prima oară în Opoziţie. Tinerii care au jubilat în stradă în 1996 sunt azi în pragul pensiei, mulţi dintre ei, aflându-se azi în Diaspora, şocaţi că în 2000, Ion Iliescu a revenit la Cotroceni ca unică speranţă a democraţiei.

Azi, la 30 de ani de atunci, în Bucureşti tot nu este apă caldă în multe cartiere care depind de termoficarea centralizată, iar Nicolae Ceauşescu a devenit un etalon pentru fostul primar General Gabriela Firea care spunea că nici Ceauşescu nu ar fi putut reabilita termoficarea în ritmul în care promiteau adversarii ei în august-septembrie 2020.

În ceea ce mă priveşte, sunt prea tânăr să am nostalgii politice după comunism, dar sunt prea bătrân să mai înghit prostiile politicienilor de azi despre cât de bună e economia de piaţă sau despre cât de eficientă e democraţia. Or fi bune acolo unde sunt oameni integri şi competenţi, nu unde groparii, antreprenorii de pompe funebre, ajung şefi de spitale.

Înainte de 1989 şi cel mai prăpădit spital era condus de un doctor. În democraţie, Guvernul Ludovic Orban a numit în fruntea Spitalului Judeţean Piatra Neamţ un specialist în înmormântări, adică pe limba capitalistă, un antreprenor de pompe funebre. Înţeleg că acesta a fost schimbat între timp, iar spitalul este condus de fostul primar din Roman. Acesta este un traseist politic, trecând prin PSD, UNPR, PNL, până să găsească poteca din nou spre PSD. În 2020, acest spital a avut nu mai puţin de 8 manageri. Vă daţi seama despre ce strategie, continuitate, planificare ar fi putut exista atunci când aduci succesiv 8 directori.

Nici nu apucă unul să renoveze un salon că se pomeneşte cu altul care vrea prizele pe peretele din stânga, în loc de peretele din dreapta, că tot am aflat că lucrările defectuoase la reţeaua electrică, neaprobate de ISU au dus la moartea a 10 nevinovaţi şi la rănirea gravă a unor medici şi cadre medicale.

PNL, USR-PLUS, PMP, Pro România, ALDE au promovat dreapta şi au dat greş. PSD a devenit un partid conservator cu baroni şi feude, care în mod demagogic a lansat ideea greşită că stânga, ideologia socialistă reprezintă comunismul. Social-democraţia nu mai este decât în sigla PSD, acest partid a pierdut de mult orice legătură cu stânga pe care se laudă în alegeri că o reprezintă.

Aşadar, poate că a venit timpul ca o autentică abordare de stânga să fie posibilă în România. Dacă nu acum, cred că în 2024, anul în care România va găzdui alegeri europarlamentare, locale, parlamentare şi prezidenţiale, stânga românească va avea un cuvânt serios de spus.

În 2031, faimoşii ”decreţei” vor atinge vârsta de pensionare şi pentru prima oară, în România, pensionarii ar putea depăşi forţa de muncă activă, ceea ce înseamnă falimentul total. Dacă nu se începe măcar din 2021 să se construiască un proiect viabil de ţară, peste un deceniu ar putea veni dezastrul. Atunci, copiii născuţi la Revoluţie vor fi maturi, iar noi, copiii care mergeam la şcoală în 1989, ne vom gândi că peste alţi 10-15 ani vom ajunge la vârsta pensionării.