Mai spre seară, te trezeşti la poartă cu nişte gentlemeni surescitaţi care se recomandă ca fiind de la „activul USL” şi care îţi comunică ceea ce ştii deja: că nu te-ai prezentat la vot. Aşa, şi? Apoi tot ei adaugă şi că ar fi bine să te prezinţi ca să scăpam ţara de tiran, că altminteri se supără dom' primar.

Te întrebi şi îi întrebi: Domnilor, dar dvs. de unde ştiţi că eu n-am fost la vot şi, mai ales, de unde ştiţi adresa mea?

Primeşti răspuns numai de la ei: Păi din listele electorale, că aşa a transmis domnu' Dragnea, să-i căutăm pe cei care nu s-au prezentat la vot şi să ducem muncă de lămurire cu ei, ca să scăpăm ţara de tiran.

Aşadar: tu îi încredinţezi Statului datele tale personale (nume, adresă, CNP) cu scopul ca statul să-ţi organizeze alegeri şi referendumuri libere şi corecte, aşa cum spune Constituţia, iar cineva care nu e Statul, ci un partid politic, îţi foloseşte aceste date ca să obţină un avantaj politic asupra adversarului său (fie el şi tiran).

Păi dreptu-i asta? Ce i-ai face ăluia care vine şi-ţi strică grătarul de duminică doar ca să-i iasă lui pasienţa politică? Nu i-ai da măcar o zi de închisoare, fie şi cu suspendare? 
Dacă am socoti câte zeci de mii de oameni au păţit asta pe 29 iulie 2012, şi punând pentru fiecare o zi de condamnare, rezultă că Liviu Dragnea a scăpat foarte ieftin.

Aceasta este cea mai importantă acuzaţie din dosarul lui Liviu Dragnea. Nu că a chemat oamenii la vot, cum zic gentlemenii surescitaţi din jurul său, din partid sau din presă, ci că a folosit ilegal bazele cu date personale pe care noi toţi am fost obligaţi să de încredinţăm Statului, iar Statul nu a fost în stare, atunci, să ni le protejeze împotriva intereselor politice ale lui Liviu Dragnea & Co.

Condamnarea de astăzi a lui Liviu Dragnea nu arată decât că, până la urmă, Statul şi-a reparat greşeala comisă atunci faţă de noi. Atât şi nimic mai mult...