O mare ruşine suferită de România

Al treilea om în stat, preşedintele Camerei Deputaţilor, şeful partidului de guvernământ, cel mai mare partid din România, obligat să fugă din ţară, pentru că oficialii europeni ar fi refuzat să de mâna cu un infractor notoriu, declarat ca atare de instanţele româneşti. Ştia el de ce cerea cu disperare amnistia şi graţierea, dar uite că nu a fost ascultat.

Nici Tăriceanu nu se simte confortabil, pentru că parlamentul n-a votat încă cererea DNA de ridicare a imunităţii în vederea cercetării penale legate de mita de 800.000 de euro care se presupune că ar fi încasat-o. Probabil cele 17.000 de pagini trimise la Parlament de către procurori au făcut greu de luat decizia respingerii cererii DNA. Aşa că, în momentul de faţă Tariceanu este un potenţial cercetat penal, un penabil, cum ar veni. 

Premierul Dăncilă nu se simte nici ea foarte bine, după ce a „devastat“ importante ţări europene, iar invitaţiile trimise participanţilor la evenimentele de azi conţin menţionată data de 9 ianuarie 2018! Că a greşit o funcţionară, treacă meargă. Dar că şefii ei, până la Secretarul General al guvernului, n-au văzut greşeala, nu mai este de scuzat. Aceasta este atmosfera generală în care se vor desfăşura azi şi mâine întâlnirile şi evenimentele de la Bucureşti, prilejuite de preluarea preşedinţiei Consiliului UE. Ar mai fi de adăugat că Darius Vâlcov pregăteşte un volum omagial, după modelul lui Ceauşescu, în care va prezenta măreţele realizări ale guvernului Dăncilă, în drumul spre „cele mai înalte culmi de civilizaţie şi progres“.

Asta, în timp ce leul a ajuns la cea mai slabă cotaţie din istorie, în raport cu euro. În plus, ţara nu are buget pe 2019, din cauza incapacităţii guvernului de a prezenta un buget, întârziat deja cu două luni, fără nicio justificare reală, alta decât faptul că nu găseşte bani pentru a asigura plata pensiilor şi salariilor bugetare. Aşa se întâmplă când te bazezi pe oameni precum Vâlcov, Vasilescu şi compania de miniştri habarnişti. Nu s-au schimbat prea multe în România în ultimii 29 de ani.

Pornită sub aceste auspicii, preşedinţia română a Consiliului UE nu va conta prea mult.

Ce nu înţeleg guvernanţii. În ziua de azi, şi datorită tehnologiilor de comunicare, nu mai poţi ţine secret mare lucru. Totul se află. Ce vor zice partenerii noştri europeni aflând cam toate câte se întâmplă în cercurile puterii de la Bucureşti? Ne privesc cu dispreţ, aşa cum şi merită o ţară care acceptă ca şefii parlamentului să fie, unul infractor dovedit, iar celălalt penabil. Cum să discuţi cu astfel de oameni? Iar premierul Dăncilă, care-şi dă aere de „excelenţa sa“, nu e în stare să aducă în guvern miniştri şi funcţionari în stare să facă un buget. Unde este epoca de aur în care Gherghina făcea din pix bugetul ţării? Şi cum să avem pretenţia să contribuim la elaborarea viitorului buget al UE, în timp ce nu suntem în stare să alcătuim un buget propriu de 200 miliarde euro? Premierul Dăncilă a apelat din nou la SPP, pentru a nu mai suferi ruşinea de a pierde întâlnirile cu înalţi oficiali europeni, cum a păţit la întâlnirea de la Băneasa cu Juncker.

Aşa stând lucrurile, preşedinţia României pare de la început nerelevantă. Funcţionarii europeni îşi vor vedea de treabă în continuare, ignorând, pe cât posibil, „preşedinţia“ prestată de România. Doar preşedintele Iohannis va fi luat în seamă, pe zona în care are atribuţii, de politică externă, securitate şi ordine publică.

Aşa se întâmplă când suntem conduşi de impostori, habarnişti, penali sau infractori de-a dreptul, „fetiţe“ cu poze indecente pe Facebook. Poate le vine românilor mintea la cap şi vor vota cu mai multă înţelepciune la viitoarele alegeri.

Si mai e ceva. Guvernanţii nu înţeleg că simpatiile politice si votul trec prin buzunar si prin stomac. Nu prin volume omagiale, aşa cum credea şi Ceausescu. Când vor înţelege, va fi deja prea târziu.