Dragi tineri #Rezist, vreţi să schimbaţi ceva?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Au fost penibile greşelile făcute de Primăriţa Generală pe Arena Naţională, la sărbătorirea victoriei Simonei Halep. Nu trebuia să se repeadă în faţă. Nu trebuia să fie prima pe scenă. Orice om cu un instinct politic sau cu skill-uri de comunicare ar fi adus un moderator în faţă, l-ar fi lăsat pe acesta să facă introducerea, ar fi lăsat-o apoi pe Simona să vorbească şi ar fi zis, la sfârşit, două propoziţii.

Modestia e o podoabă preţioasă; ieşitul cu orice preţ în faţă e PR prost, când nu riscă să deraieze periculos de aproape de ţopism.

Dar valul de ură care se revarsă, de trei zile încoace, pe Facebook şi pe diverse bloguri este de patru ori mai penibil. Băieţii cu hashtaguri care rostogolesc la nesfârşit huiduieli, invective şi comparaţii cu Ceauşescu îşi spun tineri, frumoşi şi liberi, şi vor să arate că sunt superiori şi morali. În fapt, sunt cam tot atât de tineri, când cârcotesc fără oprire, ca pensionarii aceia care-ţi prindeau mingea şi ţi-o înţepau cu cuiul pentru că le-ai deranjat somnul de la prânz; sunt cam tot atât de frumoşi, atunci când aruncă cu insulte, cu vena umflată la frunte, ca biata Irinuca din Amintirile lui Creangă, „balcâză şi lălâie de ţi-era frică să înnoptezi cu dânsa-n casă”; şi sunt cam tot atât de liberi, când aruncă sloganuri prefabricate, precum un dulău de curte legat cu lanţul – una din catenele lanţului lor e „comunismul egal două ore de program pe zi la televizor”; şi cealaltă catenă e „anticomunismul egal «Jos Iliescu»”. Cât despre superioritate şi moralitate, să te compari cu Gabriela-Firea-cea-mult-huiduită şi să i te urci în spate pentru a arăta cât de superior şi de moral eşti arată, în fapt, cât de jos te raportezi şi cât de purico-ţânţar eşti.

Dragi tineri #Rezist, vreţi să schimbaţi ceva? Ieşiţi la vot. Dna Firea nu ar fi luat peste 40% din voturile bucureştenilor dacă prezenţa la vot nu ar fi fost de 30%. Convingeţi-i şi pe alţii să iasă la vot – iar dacă alţii nu ies la vot, nu le aruncaţi oale de invective în cap. Poate că sunt sătui şi de pasiunea voastră politică vecină cu delirul, şi de huiduielile voastre, şi de hatereala voastră. Şi nu le pasă – multora nu le pasă, pur şi simplu, că voi o urâţi de moarte pe Firea. Cum îi veţi convinge pe aceia, cum îi veţi scoate din inerţie? Nu, nu spunându-le că sunt nişte proşti, pesedişti, penali, şi toate celelalte eitchete pe care le lipiţi pe frunţile tuturor celor care nu vă împărtăşesc patima voastră maladivă.

Dragi tineri #Rezist, vreţi să schimbaţi ceva? Veniţi cu o alternativă. Găsiţi un candidat, construiţi o mişcare grassroots, de jos, de la firul ierbii. Nu vă mai lăsaţi manipulaţi de „formatorii de opinie”, încetaţi să huiduiţi când spun ei şi cu ce sloganuri vă spun ei. Porniţi voi, pe cont propriu, ceva – asta înseamnă democraţie: trei-patru oameni care se adună pentru că „au un vis”, şi care îi adună şi pe alţii în jurul lor. Propuneţi o figură care ar putea să fie viitorul primar. Poate fi un om de afaceri, poate fi un manager într-o multinaţională – important este să fie un om cu picioarele pe pământ. Să ştie cu ce se mănâncă politica, să nu spună, ca dl Nicuşor Dan, că el nu face politică când, de fapt, face. Să nu o ţină în fake news-uri, propagandă şi manipulări ieftine. Să aibă un pic de carismă, de priză la public. Să fie onest, să facă ceea ce spune. Să aibă un crez şi un program clar. Nu, nu trebuie să aibă plete – şi nu trebuie să înjure valorile creştine şi/sau să propovăduiască neocomunismul deghizat ca marxism cultural (aţi pierdut 80% dintre alegători). Să mă pot raporta şi eu la el – şi să se poată raporta şi bunică-mea la el (sau la ea). Să aibă răbdare – şi să construiască, şi voi să construiţi alături de el (sau de ea). Nu va câştiga cu siguranţă prima dată când va candida, însă va avea şanse a doua sau a treia oară. Le-ar fi avut şi Nicuşor, dacă nu s-ar fi decis să salveze România, în loc să meargă până la capăt şi să câştige (doar) Bucureştiul.

Dragi tineri #Rezist, vreţi să schimbaţi ceva? Îmi veţi spune că nu e cu putinţă – sau e o muncă prea grea? Dar cum altfel poţi construi ceva, fără tenacitate şi o muncă grea? Şi de ce credeţi că munca uşoară de a o huidui şi înjura trei zile şi trei nopţi non-stop pe Gabi Firea ar avea vreun rezultat? Sau că această muncă vă va folosi vouă la ceva, sau îmi va folosi mie la ceva? Când a folosit ura la ceva, mai ales când ura voastră este gata să dea în cangrenă? Cel mult, duhoarea care se degajă din toată această ură îi va dezgusta pe şi mai mulţi şi, aşa cum văd eu lucrurile, îi va face pe şi mai mulţi să stea acasă la alegerile viitoare. Fapt care v-ar putea-o aduce, surprize-surprize, pe aceeaşi doamnă primar înapoi – de data asta cu 50% din voturi.

 

Pe acelaşi subiect:

Simona Halep – She’s Our Real Pride – link aici

Trei lucruri cel puţin la fel de rele ca Ciuma Roşie. Şi o metodă de a le opri – link aici

Karl Marx a avut dreptate? – link aici

Dar despre problemele morale ale prezentului când vorbim? – link aici  

 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite