Două discursuri electorale prost croite

Departe de mine gândul că discursul de luni seara al preşedintelui Klaus Iohannis, discurs venit ca replică după însăilarea mai degrabă de zoaie decât de vorbe ale contra-candidatei sale la alegerile prezidenţiale, d-na Viorica Dăncilă, încă premier al României, ar fi fost o mostră de artă oratorică. Nu a fost nici pe departe.

Dl. Iohannis a reacţionat târziu şi nu tocmai potrivit într-o problemă în care Guvernul, Ministerul de Interne făcut praf de nepriceperea şi jocurile de interese, de numirile în funcţii pe criterii strict politice şi pe criteriul  zonei geografice (Teleormanul) de unde provine posibilul nou şef, toate consumate în vremea domniei fostei secretare de şcoală Carmen Dan, cocoţată de Liviu Dragnea în postul de ministru  îşi dovedesc zilnic crasa incompetenţă. Viteza de reacţie redusă. Dezinteresul.

Pentru nici una dintre aceste instituţii, pentru angajaţii lor bine plătiţi siguranţa cetăţeanului nu mai face demult nici măcar două parale. Situaţie pusă în evidenţă de tragedia de la Caracal, de cea din Dâmboviţa, de agresiunea de dată recentă de la metroul bucureştean, de cursele  automobilistice ilegale  şi de răfuielile între bande rivale, aşa cum a fost cele de duminică seara din Centrul civic al Bucureştiului.

Reproşurile d-lui Iohannis au vrut să arate că doamna Dăncilă& co nu sunt în stare de nimic, că nu pot duce la îndeplinire hotărâri ale CSAT, că premierul, în loc să se ocupe de problemele reale ale ţării, de buna guvernare , de administrarea ţării care i-a scăpat total din mână umblă hai-hui prin Lume, pleacă în călătorii lungi şi costisitoare doar ca să aibă de unde să revină ori, pur şi simplu, doar să facă shopping, Că respectiva insă se milogeşte prin America de cine ştie ce oficialitate de rang secund, dacă nu cumva chiar de mâna a treia, să îi acorde o întrevedere de patru-cinci minute al cărei unic scop este să facă împreună o poză.

Dorind să o pună la punct pe nefericita cetăţeană din Videle care cu ceva mai mult de o oră înainte a debitat verzi şi uscate, a minţit, şi-a plâns de milă, s-a prezentat drept salvatoarea României, drept omul potrivit la locul potrivit, deşi mai toată lumea o califică drept incapabilă, care şi-a ridicat din vorbe goale, fără nici urmă de acoperire în fapte propria statuie, poate şi spre a-şi mai alina necazul prilejuit de sondajele de opinie care o arată a fi doar pe poziţia a patra în preferinţele electoratului în perspectiva alegerilor prezidenţiale, dl. Iohannis nu a atacat exact acolo unde ar fi trebuit. În zona în care se concentra subiectul de maxim interes al zilei. Şi anume ruşinoasa afacere Plumb.

În pretinsul ei discurs, prost conceput şi scris de alţii, discurs citit conştiincios de pe hârtie, d-na Dăncilă a dat vina pentru eşecul d-nei Plumb pe partidele de opoziţie, pe pretinsele manevre ale d-lui Dacian Cioloş, pe inventatele contre ale preşedintelui Iohannis, pe Uniunea Europeană şi legislaţia acesteia care, pesemne, ar fi net inferioară celei din România. În loc să-şi recunoască crasa ei greşeală Şi anume faptul că a perseverat în ea din interese politicianiste şi de mega-clan josnice, incalificabile, în loc să îşi facă mea culpa că a propus şi repropus pentru o importantă funcţie europeană un personaj submediocru al cărei unic merit este îmbogăţirea peste noapte, cu noian de bube în cap, cu probleme de cinste, de moralitate, de integritate care nu au dispărut doar fiindcă a scăpat de ridicarea imunităţii, d-na Dăncilă a preferat atacul, situarea într-o caraghioasă ofensivă.

Cred că dl. Iohannis ar fi câştigat mult mai mult dacă în discursul de luni seara nu s-ar fi ocupat de cazul Caracal şi de altele asemănătoare. Era, în opinia mea, preferabil să analizeze şi să respingă punct cu punct aberaţiile, minciunile, prostiile, crasele erori de logică, demagogia, antieuropenismele în cascadă ieşite pe gura doamnei Dăncilă. Dl. Iohannis şi-a făcut sie însuşi un deserviciu cerând public demisia d-lui Felix Bănilă. Pe care el însuşi l-a numit în funcţie, deşi fusese prevenit că nu face deloc bine. Demisia d-lui Bănilă trebuia cerută într-o întrevedere între patru ochi. Chiar dacă până la urmă, dl. Bănilă a trebuit să ducă la îndeplinire ce i s-a cerut, respectivul şi-a făcut numărul, a emis refuzuri, comentarii nepotrivite,  fapt ce nu i-a făcut deloc bine nici lui, dar nici preşedintelui Iohannis.

Ambele discursuri pe care le-am ascultat luni seară, cu tentă electorală clară, mi s-au părut neinspirate, prost croite.Să fie oare acesta felul în care se va desfăşura toată campania electorală? Recidiva de ieri seară a doamnei Dăncilă, un text compus pe linia melodică a Prohodului, l-a reabilitat fără să vrea pe preşedintele Iohannis.

Dăncilă sau unde dai şi unde crapă!

Comentariu publicat concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro