Dintre acestea din urmă, eu unul l-am aflat – date fiind desele deplasări în oraşul din care provin – pe cel al organizaţiei municipale din Fălticeni. E situată pe fosta Uliţă a Rădăşenilor, astăzi Strada Ion Creangă, chiar în casa ce i-a aparţinut, cândva, lui Pavel ciubotarul, gazda viitorului povestitor moldovean pe vremea când acesta urma şcoala de catiheţi. Nu cred să fie, astăzi, o casă de patrimoniu. Probabil că amintirea acestui lucru, dată şi de plăcuţa montată pe faţadă, în dreapta uşii de la intrare, e menţinută numai simbolic.

FOTO CREANGĂ 3.JPG

 

Pe de altă parte, nu cred să fie vreo legătură simbolică între urmele trecerii lui Creangă prin acea casă şi faptul că, astăzi, acolo se întâlnesc nişte oameni care nu mai pot de grija poporului, sub sigla PPDD. Oameni cu responsabilitate, carevasăzică. Aş risca, totuşi, să văd una: aceşti politicieni drapaţi în mov sunt catiheţii poporului, propovăduitorii unei noi religii politice, a cărei istorie nu e mai veche de două sute de ani şi care are variate evoluţii şi în spaţiul românesc: populismul.

Firesc, nici nu visa Creangă, atunci când scria partea a treia a „Amintirilor”, că şi din casa „holteiului” Pavel din ”Folticeni” vor iradia razele de credinţă politică emise de Domnu’ Dan, Întâiul Catihet al populismului din România prezentului. Sau că e posibil ca astfel de raze, încălzind balastul discursiv al politicii noastre, să determine un efect de influenţă resimţit şi la nivelul partidelor care se vor credibile şi serioase. „Europene”, cum ar veni.

Pe de-o parte, apare tendinţa de imitaţie: e ceea ce vedem la USL, alianţa ai cărei purtători de mesaj gratinează ingredientele discursive populiste cu niscaiva naţionalism reîncălzit, parcă preluat din reţetarul PRM.

Pe de altă parte, e vizibilă o tendinţă de recalibrare: spre exemplu, PDL mizează pe ideea „destinului european” al României, zgândărind, dar altfel, orgoliul unui popor „excepţional”. Deloc întâmplător, specialiştii în analiza populismului contemporan cad de acord că necunoscute sunt căile manifestărilor acestui fenomen politic!

Revenind, acum, la sediul din Fălticeni al catiheţilor populismului PPDD (deşi n-aş vrea să le dau idei): nu m-ar mira ca, la o viitoare trecere prin zonă, să văd că pe faţada casei lui Pavel ciubotarul a fost instalată o ditai „plasma” care, ştergând cu totul amintirea şederii lui Creangă pe acolo, să-l redea poporului, prin reluarea înregistrărilor de la defunctul OTV, pe Domnu’ Dan.