Doctrina „Modelului Occidental” şi viitorul său în România

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Citind ştirile recente, am putea crede că Statele Unite sunt gata de revoluţii mondiale – par că se cearta decisiv cu liderii europeni, invită Rusia alături de G7, negociază cu adversarul „de moarte” din Coreea de Nord, ceartă partenerii din NATO că nu vor să cheltuie suficient pentru apărare şi multe, multe altele.

În acelaşi timp, citim şi ştiri interne despre cum Statele Unite nu mai sunt interesate de regiunea noastră, că îşi schimbă amabasadorul, că vor să facă un pas în spate etc. Cam asta ar fi imaginea generală a celor care parcurg analizele ultimelor luni din presa românească şi care vor să tragă concluzii despre relaţia României cu SUA. Dar, dacă vrem să trecem puţin de percepţia de suprafaţă, putem găsi şi date concrete care ne pot ajuta în evaluarea noastră?

Personal, cred ca imaginea de suprafaţă este înşelătoare, ca să fiu reţinut. Dincolo de ea, nuanţele sunt cele care contează. Titlurile groase de pe site-urile care vor trafic nu ne vor edifica. Datele concrete ar putea să o facă.

Săptămâna viitoare va veni la Bucureşti Wess Mitchell. Cine este domnul respectiv şi de ce ne-ar interesa? Este mâna dreaptă a liderului diplomaţiei americane, responsabil cu regiunea Europa şi Eurasia. Pe vremea lui Obama, acest post era ocupat de doamna Nuland. Acum, domnul Mitchell este cel care defineşte politica americană transatlantică. Iar vizita sa poate fi un indiciu cu privire la ce rămâne stabil şi ce se schimbă.

Putem să ne facem o imagine a noului context, înainte de această vizită? Eu cred că da. Şi vă ofer trei informaţii în acest sens:

1. Românii au în continuare mare încredere în SUA, în NATO, în Uniunea Europeană, fondul pro-occidental al majorităţii românilor fiind indiscutabil. Datele recente ale Eurobarometrului confirmă optimismul pro-european. Graficele de mai jos arată că, în ciuda ofensivei anti-occidentale din România din ultimii ani, încrederea în instituţiile care garantează securitatea României este una ridicată.

Imagine indisponibilă

2. Noi, românii, la fel ca partenerii noştri din regiune – Polonia – suntem cam singurii europeni care se tem de scăderea influenţei americane în regiune. Această temere nu este însoţită de creştere a temerii faţă de influenţa rusească, ceea ce confirmă că, măcar din această perspectivă, ţări ca România şi Polonia nu pot fi considerate spaţii deschise faţă de promovarea modelului rusesc. Dar temerea faţă de scăderea influenţei americane în regiune este reală.

Imagine indisponibilă

3. Va scădea influenţa americană în regiune? Înainte de venirea în România a lui Wess Mitchell, putem evalua acest răspuns? Sigur că putem, dacă ne uităm cu atenţie la ce mesaje oficiale transmite acesta. Iar cel mai recent este chiar unul de săptămâna trecută, de la o conferinţă susţinută la Heritage Foundation, unde actualul adjunct al secretarului de stat american a prezentat pe larg viziunea sa privind relaţia transatlantică. Iar răspunsul său este unul clar: „vrem să protejăm modelul occidental, Vestul”, „vrem să apărăm această comunitate de cei care vor să o submineze şi să o distrugă”, iar cei care sunt inamicii clari ai Vestului sunt Rusia şi China.

Mesajele cheie ale lui Mitchell sunt adresate şi către România – pentru că obiectivele americane pentru regiune nu se schimbă. Preluând exact din mesajul său, vedem că America propune trei soluţii pentru întărirea flancului estic pentru a face faţă ofensivei autoritariste şi nedemocratice dinspre Rusia: (1) întărirea eforturilor de luptă împotriva corupţiei, (2) combaterea dezinformărilor ruseşti şi (3) consolidarea societăţii civile din zonă. Fiecare poate interpreta cum doreşte aceste concluzii, mai ales din perspectiva jocurilor politice interne.

Vestul nu înseamnă doar SUA+aliaţii săi din Vechea Europă. În viziunea oficialului american, Vestul înseamnă mai mult, Vestul este un tărâm al libertăţii, protejat de state puternice („strong states”) unite de alianţe. Vestul înseamnă separaţia puterilor pentru protejarea libertăţilor individuale şi ale comunităţilor, şi alianţe menite să protejeze naţiunile care garantează aceste libertăţi. Depinde de fiecare ţară să se considere o naţiune atasata modelului occidental sau nu. Dacă noi vrem să ne percepem ca o parte a unei colonii, nu ne opreşte nimeni. După cum nu ne va împiedica nimeni să ne raportăm la partenerii occidentali ca o naţiune care ştie ce vrea, capabilă să discute de la egal la egal în interiorul unei alianţe şi chiar a unei „familii”

Obiectivul asumat de administraţia SUA (definit şi de Donald Trump, la Varşovia, anul trecut) este de a proteja modelul occidental (“to preserve the West”), iar raportarea la parteneri este una pozitivă: “there is nothing like this community of nations”.

Americanii recunosc că ne îndreptăm spre o lume în care există „big power competition”, spre deosebire de ultimii 30 de ani. Vestul, în mod colectiv, nu este pregătit pentru această competiţie. Politica americană în Europa începe din acceptarea faptului că Europa este, din nou, un teatru al unei competiţii strategice serioase. Iar ţinta reală este reprezentată de efortul unor state precum Rusia, China sau Iran, de a submina securitatea vestului. Nu suntem atacaţi individual – civilizaţia noastră politică este atacată. Problema de fond este că, spre deosebire de ultimii 30 de ani, Rusia şi China reprezintă modele alternative coerente – cu stabilitate politică internă, bazată pe autoritarism şi forţă brută, cu îngrădirea unor aspecte ale pieţei libere şi care, prin modul lor de manifestare, ameninţă baza funcţionarii civilizaţiei vestice. În căi diferite, Rusia şi China vor să distrugă modelul occidental. Rusia, prin divizare, prin instigarea ţărilor vestice una împotriva alteia. Iar China, prin forţa sa financiară seducătoare.  

Wess Mitchell recunoaşte că zona unde competiţia geopolitică se intensifica este frontiera estică a Europei. Zona care pleacă din Caucaz, prin Balcani şi bazinul Dunării – este o zona de atenţie geopolitică nouă pentru Rusia şi un „playground” pentru China. Noua administraţie americană nu se retrage din regiune, dimpotrivă! Ei consideră că atitudinea agresivă a Rusiei a fost favorizată de „years of soft policy” asumată de SUA. Şi tot ei ne transmit un mesaj, direct către ţările din regiune: „Deşi vrem o relaţie mai bună cu Rusia, nu vom ajunge acolo prin sacrificarea principiilor noastre sau a prietenilor noştri.” Altfel spus, America nu îşi abandonează partenerii din regiune.

SUA doresc întărirea legăturilor cu statele aliate, pentru ca acestea să fie protejate de influenţa rusească sau chineză. Prin întărirea sistemelor politice ale statelor de la graniţa de est, diversificarea surselor lor de energie, întărirea rezistenţei şi pregătirii lor militare (“resilience and readiness”) şi întărirea eforturilor lor de cooperare regională.

Spre deosebire de trecut, ţările din regiune au de ales. Nimeni nu le forţează să aleagă modelul vestic. Dacă românii îşi doresc un model alternativ, el ne este la îndemână – fie din Rusia, fie din China. Modul în care românii preiau instituţiile occidentale, modelul democratic liberal, domnia legii, economia de piaţă – depinde de noi. Le putem prelua ca forme fără fond, sau le putem da substanţa pe care o au în statele cu tradiţie democratică, cu participare civică solidă, cu societate civilă implicată, cu interes mai mare pentru deciziile politice, cu încredere în sistem precum şi în capacitatea fiecăruia dintre noi de a influenţa deciziile, prin participare. Putem aspira la prosperitatea şi siguranţa asigurate de modelul occidental, sau putem accepta influenţa venită din alte zone.

Personal, cred că opţiunea vestică trebuie să fie evidentă, iar consolidarea modelului democratic este singura cale utilă. Cel puţin pentru generaţiile active din prezent, minţile şi inimile românilor sunt deja cucerite de modelul occidental. Clasa politică este cea care poate oferi cadrul prin care generaţie după generaţie să fie educată în acest spirit şi în viitor. Pentru că, dacă nu se transmite acest spirit pozitiv către noile generaţii, se stinge treptat memoria schimbărilor din urmă cu (deja) 30 de ani, când modelul vestic a câştigat confruntarea cu Estul, sau cea a extinderii UE şi NATO în regiune.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite