Doamne fereşte!

Nu cred să mai existe măcar un singur om onest în România care să dea o para chioară pe dl. prof. univ. dr.Tudorel Toader. Individul e ceea ce se cheamă un cadavru viu. Moral, profesional, politic.

Insul s-a compromis grav prin tot ceea ce a făcut în vremea, peste doi ani lungi cât veacul, în care a condus Ministerul Justiţiei, prin felul în care a dezonorat irevocabil, fără să-i pese, Universitatea ieşeană „Alexandru Ioan Cuza”, prin detaliul că puţin s-a sinchisit de toate acestea şi a dat mişeleşte din coate, a profitat de o legislaţie şchioapă, dacă nu cumva cu dedicaţie (de aici şi alte aberaţii din sistemul universitar din România), dar şi de lipsa de coloană vertebrală a unei consistente părţi a corpului profesoral universitar ieşean şi şi-a adjudecat un nou şi mânjit din start mandat de rector, prin modul în care a aruncat în derizoriu titlul de profesor universitar.

Numitul Toader Tudorel a revenit în atenţia publică printr-un interviu dat lui Ion Cristoiu la începutul săptămânii. Interviuîn care îşi plângea de milă singur pentru presiunile la care ar fi fost supus de numiţii Dragnea Nicolae Liviu şi Tăriceanu-Popescu Anton Călin să dea o OUG care să îl scape de perspectiva închisorii pe fostul preşedinte al PSD. Nu ştiu ce calcule şi-a făcut numitul Toader Tudorel mergând la o falsă spovedanie la călugărul securist Ion Cristoiu, ce a sperat recunoscând ceea ce bănuia o ţară întreagă. Se gândeşte cumva la o reabilitare morală obţinută prin sperjur? Se înşală. Nu o merită. Merită mai degrabă să i se deschidă un dosar penal fiindcă a ascuns un abuz în serviciu al numiţilor Dragnea şi Tăriceanu. Ion Cristoiu, acest Popriscin al presei româneşti, un personaj ce se iluzionează cu gândul că ar fi putut conduce CNN sau New York Times, s-a mai dovedit o dată un jurnalist inert, prost, slab, lipsit de o minimă onestitate, zaharisit, sclerozat, lăsându-l pe numitul Toader Tudorel să debiteze verzi şi uscate, fără a formula o întrebare prin care să valorifice aşa-zisele mărturii ale mizerului rector Ieşean.

Doamna Viorica Dăncilă, confirmând întâlnirea la care a asistat tăcută, a mai dovedit o dată că are nu doar un IQ scăzut, ci şi că s-a complăcut în rol de marionetă. Iar numita Alexandrescu Anca, cu dezvăluirile ei de alcov, de individă specializată în probleme de aşternuturi şi de paturi, şi-a mai probat o dată micimea morală.

Nu a reprezentat o surpriză nici faptul că presa aservită fie PSD, fie abjectului Tăriceanu-Popescu Călin, lui personal căci ALDE nu mai există, a sărit cu injurii asupra lui Toader Tudorel. La ce să te aştepţi din partea cuiva de teapa lui Cornel Nistorescu care dă din coadă numai a auzul numelui lui Tăriceanu? La nimic bun, fireşte.

Atunci prin ce contează apariţia publică de la începutul săptămânii a insului de la Iaşi care şi-a construit o carieră prin fals, minciună, laşitate? Şi care vrea să se înălbească acum prin delaţiune retroactivă. Prin faptul că devoalează adevărata natură a guvernării PSD în complicitate cu minusculul ALDE. Scopurile reale ale celor ce s-au aflat vreme de trei ani în fruntea ţării. Nu bunăstarea românilor, nu eficienta administrare a ţării, nu consolidarea prestigiului internaţional al României. Nu, nimic din toate acestea. Doar salvarea de la închisoare a cuiva pe care l-au lăsat să îi conducă. Dovedind că sunt cu toţii asemenea lui. Că le place, că se complac să îi fie complici, servanţi, slugi.

Doamne fereşte că astfel de subproduse umane să mai ajungă vreodată la guvernare, în fruntea bucatelor! Doamne fereşte să le mai reuşească să îi păcălească o dată pe români!

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro

P.S. Acest text nu se adresează hiper-activilor şi irespirabililor vânătorul/d.c. (un caz clinic, fără scăpare), lucifer, ioan stănilă, herr, victor nagy, zâna-măseluţă.