Ce spun Constituţia şi legile ţării

Constituţia spune clar la art. 2:

(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.

(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

A nu a asigura condiţiile tehnice pentru exercitarea dreptului la vot este echivalent cu împiedicarea exercitării dreptului la vot. Adică, guvernul exercită suveranitatea în numele poporului, pentru că alegerile nu sunt libere şi corecte. Mai clar de atât, ce poate fi?

Art. 36 din Constituţie precizează:

  1. Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv.

Dreptul de a vota este prevăzut expres de Constituţie, printre drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor.

În Noul Cod Penal, la art. 385, se spune:

  1. Împiedicarea, prin orice mijloace, a liberului exerciţiu al dreptului de a alege sau de a fi ales se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Doamna Dăncilă, aţi înţeles? Dacă nu luaţi toate măsurile administrative necesare şi suficiente pentru exercitarea dreptului la vot cetăţenilor români, inclusiv în străintate, vă faceţi vinovată de infracţiunea prevăzută în Noul Cod Penal, împiedicaţi dreptul la vot, şi riscaţi să fiţi pedepsită cu închisoare. Vreţi să ajungeţi în puşcărie, aşa cum a ajuns Dragnea? Vă jucaţi cu focul, şi cred că nici nu realizaţi acest lucru! Dragnea, deputat, şeful Camerei Deputaţilor, şeful PSD, s-a trezit într-o seară cu cătuşe la mâini şi încarcerat pentru trei ani şi jumătate. Pe dumneavoastră vă paşte acelaşi lucru dacă nu respectaţi legile ţării!

Asigurarea (neîmpiedicarea) dreptului la vot trebuie realizată până la alegerile prezidenţiale

Aceeaşi responsabilitate o au şi parlamentarii. Să genereze cadrul legislativ necesar şi suficient pentru ca alegătorii români, din ţară sau străinătate, să-şi poată exercita dreptul la vot. Iar dacă nu fac acest lucru, riscă şi ei puşcăria. Nemaivorbind de mitinguri de protest precum cel din 10 august 2018, şi altele ce pot fi organizate de către diaspora în viitor.

Printre ţările europene suntem singura ţară care nu reuşim să asigurăm exercitarea dreptului la vot. Cu atât mai demn de dispreţ este guvernul României, care beneficiază şi de arma OUG-urilor, atunci când legislativul nu se conformează legilor şi Constituţiei.

Cum s-ar putea asigura dreptul la vot tuturor cetăţenilor?

Este suficient ca o comisie guvernamentală să studieze cum s-a rezolvat problema în alte ţări. Şi nu în 6 luni, cum are termen comisia parlamentară proaspăt înfiinţată. Timpul se scurge implacabil. Urmează vacanţa parlamentară, guvernul se ia cu alte urgenţe şi ajungem în septembrie, octombrie fără soluţie la această urgenţă majoră. Se improvizează iarăşi, iar rezultatele vor fi identice cu acelea din 2014 sau din 26 mai anul acesta.

Votul electronic. Se practică şi în alte ţări. Şi dacă băncile au găsit mijloace pentru protecţia unor operaţii online, care implică sute de miliarde de dolari, euro, sau alte monede, cum nu găseşte statul român căi de asigurarea protecţie votului electronic? Nu are specialişti, este mai incompetent? Un vot nu reprezintă aceeaşi miză cu un transfer bancar de zeci sau sute de miliarde. Orice operaţiune în mediul online lasă urme, se pot foarte uşor ancheta eventuale fraude.

Organizarea secţiilor de vot din străinătate. În 26 mai am votat la Madrid. Iată câteva observaţii simple. Dacă se scanează cărţile de identitate la intrarea în secţiile de votare, de ce mai trebuie completate pe tabele aceste date? Ele oricum există în memoria computerului la care sunt legate scanerele din secţii. Ar fi suficiente numele şi prenumele, eventual CNP-ul, şi semnătura. Operaţie mult mai simplă. Apoi, într-o încăpere mare erau montate doar 4 cabine de vot, dar încăpeau cu uşurinţă 10 sau mai multe. Comisiile de votare erau alcătuite din 3-4 persoane, deşi ar fi fost necesare 10 persoane pentru a prelua alegătorii. Cât de complicat este să aduci în aceste comisii membrii ai Ambasadei, sau români care fac cinste comunităţii lor, să-i plăteşti foarte bine pentru timpul alocat alegerilor?

Votul anticipat. Nu este nici o problemă ca secţiile de votare din străinătate să fie deschise cu o săptămână înaintea datei de votare propriu zise. Şi toţi cei care doresc să voteze să-şi exercite acest drept. Sau ca secţiile de votare să fie deschise şi după ora închiderii votului în România, fără ca scanerele şi sistemul informatic să fie oprite la ora 21.

Votul prin corespondenţă. De ce ar fi dificil ca persoanele aflate departe de secţiile de vot să introducă într-un plic o copie după Cartea de Identitate şi un buletin de vot completat, luat de ele, de rude, cunoştinţe sau prieteni din internet. Completat nu cu o ştampilă, ci cu semnătură proprie în căsuţa partidului pe care doreşte să-l voteze. Şi acest sistem de votare lasă urme, oricând se pot control şi ancheta eventuale fraude.

Fraudarea votului

Foarte bine procedează AEP, Autoritatea Electorală Permanentă, că scanează şi urcă pe site copiile tuturor proceselor verbale din secţiile de votare. Cine vrea să verifice calculele matematice, nu are decât să ia aceste copii şi să-şi adune voturile.

Votul alternativ lasă urme ce pot fi anchetate ulterior. Votul electronic în computerele utilizate, cel prin corespondenţă prin însăşi existenţa semnăturilor pe buletinul de vot şi prin copia Cărţii de Identitate.

Dar hai să zicem că se mai gândesc unii la fraude. Nu poate avea anvergură acest tip de fraude. Să trimiţi zeci de mii de plicuri dintr-o singur loc, cu falsificarea semnăturilor? Să fim serioşi. Rămân urme, la poştă sau în computere. În plus, anchetatorii dispun de instrumente sofisticate pentru analiza eventualelor fraude informatice sau de altă natură. Iar dacă trimiţi 10 plicuri, nu merită efortul. Oricum 10 voturi nu pot schimba soarta procesului electoral.

Nu sunt specialist, am dat doar câteva exemple prin care să arăt că se poate rezolva problema. Dacă nu se ajunge la soluţii până la alegerile prezidenţiale, cei vinovaţi de împiedicarea exercitării dreptului de a vota vor da socoteală în faţa instanţelor. Şi vor ajunge, eventual, la puşcărie. Dacă Dragnea n-a reuşit să scape de justiţie, cu toată puterea politică pe care o avea, ceilalţi nici atât. Să-şi reamintească periodic imaginea cu Dragnea încătuşat în drum spre puşcărie.