Doamna Merkel,

Vă scriu din Bucu… Nu, ca să mă reperaţi mai uşor, vă spun că vă scriu din România, ţara aceea din care, vara trecută, o grupare de politicieni vă insulta în toate felurile. Dar nu vreau să vă supăr cu aşa amintiri! Şi sper că aţi uitat de acel „Ich bin ein Berliner!” sau „Să îl ia Merkel pe Băsescu în Germania, să îi dea o bucată de pământ să se joace cu PDL”!

Despre mine vă spun doar atât: fac parte dintr-o minoritate ciudată şi, probabil, pe cale de dispariţie. Mă număr, aşadar, printre aceia care nu s-au regăsit niciodată în categoria visată de domnul Antonescu şi ţipată pe stadioane în deja celebrele vorbe: „Mai suntem, oare, nouă milioane?”.

Doamnă Merkel, vă scriu pentru a vă mărturisi un vis de-al meu. Unul nebunesc! De un an, de la acele cuvinte cu care nu vreau acum să vă mai supăr, îmi doresc să se întâmple o minune! Una politică, istorică, geografică, orice fel de minune!, şi să ne luaţi. Să ne luaţi aşa, ca ţară, să faceţi orice cu noi! Orice ca să semănăm şi noi, măcar puţin, cu ceea ce nu vom fi niciodată: occidentali.

Visez să ne luaţi şi să ne puneţi la muncă! Să ne luaţi cu forţa din faţa antenelor, realităţilor şi suleymanilor! Să ne obligaţi să citim măcar o carte pe an! Să ne luaţi şi toţi politicienii, baronii, baronaşii şi slugoii de partid! Să faceţi orice şi cu ei! Şi, cel mai mult şi mai mult, în visul acesta al meu nebunesc, îmi doresc să ne obligaţi să învăţăm din şcoală să fim cu adevărat cetăţeni!

Dar, doamnă Merkel, trecând peste visul acesta al meu nebunesc, vă spun că, din nou, ni se pregăteşte ceva! Personajele sunt aceleaşi care v-au insultat vara trecută. Doar scopul lor s-a schimbat. Ni se pregăteşte o Constituţie, din care aflăm că noi, ca popor, nu mai contăm.

Îl mai ştiţi pe domnul Antonescu? Da, domnul acela cu „Ich bin ein…!”. Domnia sa, încă bântuit că nu mai suntem cei nouă milioane pe care şi-i dorea vara trecută, a găsit metoda perfectă să ne numere altfel. Să ne numere nu în procent de 50%, ci în 30%, mai uşor de mânat la vot pentru a pune ştampila peste orice referendum. Ca, de exemplu, unul de demitere a preşedintelui. În noua Constituţie, puşcăriaşi precum Gigi Becali ar putea chema la bara Parlamentului pe oricine. Pe oricine, dar mai cu seamă pe judecători, pe care să-i întrebe orice. Orice legat, cum altfel?, doar de detalii, acum secrete, din propriile dosare penale.

Pe domnul Dragnea îl mai ştiţi? Domnul prins, în urmă cu doi ani, de Comisia Europeană, că a semnat, în calitate de şef al Consiliului Judeţean Teleorman, două contracte de 40 de milioane de euro cu firma lui „de casă”. În noua Constituţie, Dragnea ne povesteşte frumos că vom avea regiuni, şi guvernatori, şi consilieri de guvernatori, şi structuri peste actualele structuri, şi bugetari, cât mai mulţi bugetari!

Cum nu le mai ajung judeţele, baronii României, ca Oprişan sau Constantinescu, vor împărţi ţara în opt, sau nouă, sau în oricâte regiuni doresc ei! O vor împărţi frăţeşte şi o vor stăpâni separat. Motivul, explică „expertul” în finanţări UE, Dragnea, este atragerea banilor europeni, prin Agenţia de Dezvoltare Regională, direct către regiuni. Cu alte cuvinte, domnia sa ne vrea binele! Vrea să ne scape de birocraţia de la Centru! Ce nu ne spune, însă, domnul Dragnea este că, cel puţin până în 2020, teoria sa nu se va aplica. Şi asta pentru că strategia de adaptare a României la cadrul financiar 2014 - 2020, anunţată de Eugen Teodorovici, ministrul Fondurilor Europene, este bătută-n cuie. Iar banii de la UE vor trece prin autorităţile de management, adică tot pe la Centru.

În final, doamnă Merkel, deşi ştiu că visul meu va rămâne doar unul nebunesc, mi-aş dori măcar să se întâmple o altă minune! Iar minoritatea aceea a mea să fie România.
 

N.A. Traducerea titlului editorialului: Doamna Merkel, Vreau să fiu berlinez!