O poveste despre Doamna, Chinezu', Găină, Candidatu' şi despre cum se fac investiţiile pentru dezvoltarea romilor

În aceste zile, ies oameni de la zdup. Oameni de afaceri. Sau mai bine spus, ceea ce în România se consideră a fi „om de afaceri“. Cu câţiva dintre ei m-am şi găsit în ultimii ani cu diverse ocazii. Cu unul, mai apropiat de chinezi decât de romi, m-am găsit prima dată cu mulţi ani în urmă, cu câteva zile înainte ca o Doamnă (în stenogramele date publicităţii i se păstrează apelativul) să devină ministră.

A fost o întâlnire mediată de un fost candidat la Preşedinţie care, într-o zi mohorâtă de uichend, ne sună să ne cheme la o discuţie despre societatea civilă romă. Eu, decât sa stau cu românca mea acasă, zic să mă duc să sparg nişte seminţe cu ai mei colegi şi să înjurăm guvernul, aşa cum stă bine ălora din aşa-zisa societate civilă. Ajung acolo, lume multă şi bună: de la Medelin la Struţ, „mexicani“ şi toată „salata de crudităţi“, aşa cum ăştia din ONG-uri suntem numiţi, uneori, pe bună dreptate. În sală erau şi doi „oameni de afaceri“: unul mai negricios (o să-i spunem Chinezu') şi altu’ mai gras, da’ cu o nevastă care am aflat pe urma ca era bună, mai ales pentru România (lui o să-i spunem Găină).

Io nu-mi cumpărasem seminţe şi credeam c-o să le dea organizatorii. Zgârcitu’ de Candidat zice că nu ne dă nimic-nimicuţa, şi că ne-a adunat că o să vină Doamna care vrea să vorbească cu noi toţi. Io devin nedumirit şi nervos că-mi chiorăiau maţele de foame şi voiam seminţe (din alea negre, c-alea de bostan nu merg pe stomacu’ gol).

La 3 minute, apăru şi Doamna. Zâmbăreaţă şi cu un decolteu de te făcea să înţelegi de ce Marinaru' zicea despre ea că e cel mai capabil politician din România. Cu vocea cristalină, duios Doamna glăsui:

„Să ştiţi că din poziţia pe care o voi ocupa îmi doresc să susţin investiţiile în comunităţile de romi. Mă gândesc serios să demarez un program de investiţii în comunităţile cu romi şi tocmai de aceea am aici doi oameni de afaceri (şi arătă către Găină şi Chinezu) pe care îi recomand cu căldură. Cei doi au experienţă şi sigur pot ajuta in toate fazele realizării acestui program. Împreună cu ei putem gândi programe de zeci de milioane de euro.“

Ţin să reamintesc că mie-mi chiorăiau maţele de foame (zgârcit rău candidatu’ ăla). Plus ca românca mea mă sunase să-mi zică dacă nu merg cu ea în vizită la mă-sa. Cum orice menţionare a soacră-mii mă face irascibil (nu spun mai multe că soacră-mea mi-e prietenă pe Facebook), mă ridic şi glăsuiesc cu vocea mieroasă, precum cea a lupului la uşa iezilor:

„Doamnă (ar fi trebuit să mai zic şi trăi-ţe-ar fameleonu' tău de doamnă), în ce calitate zici matale ce zici acuma: ministreasă nu eşti, că încă nu te votă parlamentu' vostru de gajii, la instituţia din deal nu mai lucrezi de mult şi nici la partidu’ lu’ matale nu eşti chiar aşa mare sculă. Şi ce vrei sa ne spui dumitale? Că ar trebui să lucrăm cu cei doi neni d-acolo c-altfel nu pupă ţiganii apă, drumuri şi curent?“

Curios, cel putin pentru mine, a fost că o astfel de nedumerire veni şi din partea lui Struţ, care zice şi el că nu înţelege despre ce e vorba în ecuaţie, nu de alta însă de vină poate fusese faptul că discuţia era în limba română şi mai toţi, în afară de Doamna şi de Găină, eram romi.

„Vai, se pare ca am fost prost înţeleasă - zise Doamna. Îmi cer scuze dacă cumva m-am exprimat cum nu trebuie. Singurul lucru pe care am vrut să-l spun este faptul că mă interesează dezvoltarea romilor şi că acest lucru va fi una dintre priorităţile mele în mandatul pe care îl voi începe în curând!“

Io, după acest switch (hai, că v-am spart cu cuvântul asta), devin nedumerit si zic: „Doamnă, cred că locul meu nu e în această sală, aşa că mă văd nevoit să plec“ (am dat-o-n vrăjeala, că de fapt mă chemase românca să plec la mă-sa şi nu am vrut să confirm că sunt sub papucul ei). La care Doamna zise: „Nu, vă rog, voi pleca eu pentru că am o altă întâlnire în foarte scurt timp. Însă înainte de a pleca vă rog să-mi daţi voie să-mi iau la revedere“.

Şi ne luă Doamna la pupat pe toţi. Pe obraz. Recunosc ca am simţit ceva a Doamnei în pieptul meu care m-a făcut să-mi imaginez de ce va considera, peste doar câţiva ani, că e bună pentru România.

După ce a plecat Doamna, câţiva lideri romi (Candidatu’, Vrăjitoru, Lăutaru şi multi alţii) au continuat colaborarea cu Chinezu’. Cică au fost şi bani buni la mijloc. Nu pentru apă şi curent la ţigani, ci pentru chestii mult-mult mai lumeşti: să voteze ăştia cum şi pe cine trebuie! La un moment dat, din cauza faptului că dau din gură mai rău decât e cazul, Chinezu m-a ameninţat c-o să-mi taie nasul. Mulţumesc lui, şi pe această cale, că doar a glumit.

PS. Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare şi nedorită! Sau, cine ştie...