Dl. Victor Ponta a revenit în actualitate în zilele în care se făceau jocurile în vederea desemnării persoanei ce urma să îi ia locul demisionarului cu sila Florin Iordache în fruntea Ministerului Justiţiei.
O vizită aparent discretă făcută de dl. Ponta, odinioară
procuror, chiar secretar de Stat, în vremea în care la conducerea Ministerului
se afla d-na Rodica Stănoiu, premierului Sorin Grindeanu a condus o seamă de
medii jurnalistice, ahtiate după exclusivităţi şi de senzaţional, să lanseze
ipoteza că fostul premier şi fostul preşedinte al PSD ar putea figura printre
posibilii succesori ai autorului Ordonanţei 13/2017.
Nu a fost decât
o ipoteză falsă pe care dl. Victor Ponta a încercat să o folosească cu
randament funcţional maxim. Căci de atunci încoace, aproape zilnic,
fostul premier al României are câte ceva important de împărtăşit naţiunii. La loc de cinste aflându-se atacurile ce
nu depăşesc în magnitudine forma vechilor glumiţe specifice unui adolescent
aflat în criză de personalitate pe care noua Mioriţă le lansează la adresa
prietenului de odinioară, actualul preşedinte al PSD, dl. Liviu Dragnea. Atacuri
cărora acesta le răspunde - cum altfel? - decât cu umor căznit şi sterp, de şmecheraş
de Dâmboviţa.
Greu de crezut că acest schimb de vorbe între două jalnice precupeţe ale
politicii din România ar fi semnul că în jurul d-lui Victor Ponta s-ar contura
un al doilea pol al opoziţiei anti-Dragnea din interiorul PSD. Primul
fiind acela ce pare să se fi născut în jurul primarului Iaşiului, dl. Mihai
Chirica. Ce nu pare deloc să fi fost
convins să tacă, impresionat şi recunoscător faţă de indulgenţa mimată şi cum
nu se poate mai caraghioasă a d-lui
Dragnea. Indulgenţă care, chipurile, l-ar fi salvat pe dl. Mihai Chirica de la
excluderea din PSD.
Trebuie să fii naiv
să crezi că social-democraţii români, aşa bolşevizaţi cum sunt ei la ora
actuală, şi-ar fi putut permite luxul şi lipsa de inteligenţă politică de a-l
arunca peste bord pe dl. Chirica. Fie şi numai fiindcă excluderea l-ar fi
îndrituit pe acesta nu doar să îşi păstreze strict legal şi fără nici un fel de
probleme postul de edil-şef al Capitalei Moldovei, ci să se şi înscrie în orice
partid ar fi dorit. Greu de imaginat că dl. Chirica nu ar fi primit deja oferte
în acest sens.
În urmă cu
două-trei zile, dl. Victor Ponta s- făcut că măreşte miza disidenţei sale cum
nu se poate mai neserioase. S-a jucat de-a enigmistul vesel şi a lăsat să se înţeleagă
că ar fi aproape îndeplinite condiţiile în vederea unei reorientări de destin
politic. Mai precis, dl. Ponta a vrut să ne facă să credem că ar
fi pregătit să demisioneze din PSD şi
să-şi caute cuib în altă parte.
Problema e care ar fi cuibul respectiv. O analiză cum nu
se poate mai simplă arată că opţiunile d-lui Ponta sunt foarte limitate.
Practic, sunt egale cu zero. Adevărul
gol-goluţ e că fostul premier al României nu are nimănui nimic de oferit. Nici
măcar celor din PSD. Care, la ora actuală, având în vedere majoritatea
confortabilă de care dispun în Parlament, îşi pot permite să se dispenseze de
votul deputatului Victor Ponta.
E mai mult decât
evident că dl. Victor Ponta pare iar şi-a ales greşit momentul pentru a aduce
pe rol o mişcare plănuită a fi fost una de senzaţie. Acţiunea d-lui Victor
Ponta dă consistente semne că va avea soarta celor precedente şi va eşua în cel
mai lamentabil chip cu putinţă.
Oricum, pierderile pentru viaţa politică din România prin „pensionarea” prematură a d-lui Victor Ponta sunt sigur fără nici cea mai mică importanţă.