O vizită aparent discretă făcută de dl. Ponta, odinioară procuror, chiar secretar de Stat, în vremea în care la conducerea Ministerului se afla d-na Rodica Stănoiu, premierului Sorin Grindeanu a condus o seamă de medii jurnalistice, ahtiate după exclusivităţi şi de senzaţional, să lanseze ipoteza că fostul premier şi fostul preşedinte al PSD ar putea figura printre posibilii succesori ai autorului Ordonanţei 13/2017.

Nu a fost decât o ipoteză falsă pe care dl. Victor Ponta a încercat să o folosească cu randament funcţional maxim. Căci de atunci încoace, aproape zilnic, fostul premier al României are câte ceva important de împărtăşit naţiunii. La loc de cinste aflându-se atacurile ce nu depăşesc în magnitudine forma vechilor glumiţe specifice unui adolescent aflat în criză de personalitate pe care noua Mioriţă le lansează la adresa prietenului de odinioară, actualul preşedinte al PSD, dl. Liviu Dragnea. Atacuri cărora acesta le răspunde - cum altfel? - decât cu umor căznit şi sterp, de şmecheraş de Dâmboviţa.

Greu de crezut că acest schimb de vorbe între două jalnice precupeţe ale politicii din România ar fi semnul că în jurul d-lui Victor Ponta s-ar contura un al doilea pol al opoziţiei anti-Dragnea din interiorul PSD. Primul fiind acela ce pare să se fi născut în jurul primarului Iaşiului, dl. Mihai Chirica. Ce nu pare deloc să fi fost convins să tacă, impresionat şi recunoscător faţă de indulgenţa mimată şi cum nu se poate mai caraghioasă a d-lui Dragnea. Indulgenţă care, chipurile, l-ar fi salvat pe dl. Mihai Chirica de la excluderea din PSD.

Trebuie să fii naiv să crezi că social-democraţii români, aşa bolşevizaţi cum sunt ei la ora actuală, şi-ar fi putut permite luxul şi lipsa de inteligenţă politică de a-l arunca peste bord pe dl. Chirica. Fie şi numai fiindcă excluderea l-ar fi îndrituit pe acesta nu doar să îşi păstreze strict legal şi fără nici un fel de probleme postul de edil-şef al Capitalei Moldovei, ci să se şi înscrie în orice partid ar fi dorit. Greu de imaginat că dl. Chirica nu ar fi primit deja oferte în acest sens. 

În urmă cu două-trei zile, dl. Victor Ponta s- făcut că măreşte miza disidenţei sale cum nu se poate mai neserioase. S-a jucat de-a enigmistul vesel şi a lăsat să se înţeleagă că ar fi aproape îndeplinite condiţiile în vederea unei reorientări de destin politic. Mai precis, dl. Ponta a vrut să ne facă să credem că ar fi pregătit să demisioneze din PSD şi să-şi caute cuib în altă parte.

Problema e care ar fi cuibul respectiv. O analiză cum nu se poate mai simplă arată că opţiunile d-lui Ponta sunt foarte limitate. Practic, sunt egale cu zero. Adevărul gol-goluţ e că fostul premier al României nu are nimănui nimic de oferit. Nici măcar celor din PSD. Care, la ora actuală, având în vedere majoritatea confortabilă de care dispun în Parlament, îşi pot permite să se dispenseze de votul deputatului Victor Ponta.

E mai mult decât evident că dl. Victor Ponta pare iar şi-a ales greşit momentul pentru a aduce pe rol o mişcare plănuită a fi fost una de senzaţie. Acţiunea d-lui Victor Ponta dă consistente semne că va avea soarta celor precedente şi va eşua în cel mai lamentabil chip cu putinţă.

Oricum, pierderile pentru viaţa politică din România prin „pensionarea” prematură a d-lui Victor Ponta sunt sigur fără nici cea mai mică importanţă.