Sigur sunt şi de următoarele fapte. 1. Că dl. Tὄkes a devenit cetăţean maghiar cu acte în regulă. Foarte bine. Este voinţa domniei-sale. I-o respect cu condiţia să îi lase pe români în pace. Să nu mai facă pe apologetul dreptăţii şi să îşi vadă de treburile proprii. 2. Că îi place nespus de mult să fie europarlamentar şi vrea să îşi prelungească plăcerea preţ de încă un mandat. 3. Că salariul încasat de la Parlamentul European îl interesează fiindcă nu e tocmai de ici-colea, iar dl. Tὄkes are nevoi sporite şi pensii alimentare de plătit. 4. Că se crede îndreptăţit să ne dea lecţii de care nu mai are nevoie nimeni. Decât asemenea profesor de democraţie, mai bine lipsă.

De o vreme încoace, dl. Tökes a trecut la treabă. Agită spiritele, înveninează atmosfera, joacă nestingherit pe cartea şovinismului, atacă cu forţe sporite ţara în care s-a născut şi care l-a şi decorat cu Steaua României. O greşeală impardonabilă. Noroc că preşedintele Iohannis a făcut ceea ce a refuzat să facă gureşul său predecesor Traian Băsescu şi a dus până la capăt operaţia prin care i-a retras d-lui Tókes o distincţie de care a făcut tot ceea ce a fost posibil să-şi bată joc cu o nemernicie fără seamăn.

Încă în urmă cu doi ani, dl. Tὄkes şi-a exprimat nemulţumirea că 1 Decembrie este Ziua Naţională a României. Cântând cântecul resentimentului Budapestei. Argumentul? La 1 Decembrie 1918, românii ar fi câştigat imens, iar ungurii, mai exact Ungaria, ar fi pierdut enorm. După mintea şi spusele d-lui Tὄkes, nu ar fi deloc bine ca românii să sărbătorească în vreme ce inimile maghiarilor, care nu se împacă nici cu Trianonul, nici cu istoria, plâng. Nu l-am auzit însă pe dl. Tὄkes László să scoată măcar o vorbuliţă prin care să ia distanţă faţă de imensa prostie a guvernanţilor români care au ridicat ziua de 15 martie la rang de sărbătoare naţională, nepăsându-le deloc de sensibilităţile românilor, sau despre parlamentarul maghiar din Parlamentul României care a încălcat legile ţării şi este adăpostit de Budapesta.

Joia trecută, într-o conferinţă de presă susţinută la Oradea, dl. Tὄkes László şi-a reiterat argumentaţia anti-1 Decembrie, sperând că astfel îşi va asigura sufragiile votanţilor români de etnie maghiară la europarlamentarele care se apropie.

Iată însă că fosta preasfinţie s-a gândit că trebuie să iasă pe piaţă şi cu altceva. Cu marfă nouă. Aşa că s-a arătat deranjat nu doar de ziua sărbătorii naţionale a României, nu numai de afirmaţiile d-lui Jean-Claude Juncker care, cu ceva vreme în urmă, a afirmat că Centenarul Unirii Transilvaniei cu România reprezintă o sărbătoare a întregii Europe, ci a plusat. Nu e bine, a edictat prea sfinţitul în rezervă sau în retragere, însă mereu activ oştean al maghiarismului agresiv şi iresponsabil, nici că ziua Oradiei este sărbătorită pe data de 12 octombrie, căci alte sensibilităţi maghiare ar fi, la rându-le, rănite. Dl. Tökes îşi arogă dreptul de a rescrie calendarul României.

Aşa că fosta preasfinţie l-a pus la zid pe primarul municipiului, dl. Ilie Bolojan, că prea a împânzit oraşul cu steaguri tricolore. Sigur, dacă pe clădirea Primăriei ar fi fost steaguri ale Ţinutului Secuiesc a cărui autonomie o doreşte în pofida prevederile clare ale Constituţiei României, dl. Tὄkes ar fi fost cum nu se poate mai mulţumit. Pentru moment, domnia-sa varsă lacrimi de crocodil drept pentru care a cerut batiste din partea a tot felul de organisme civice şi necivice maghiare. Care trebuie să treacă neîntârziat la treabă. Nu am nici cea mai mică îndoială că o vor face. Sunt stat în stat. Cu voia şi votul indivizilor care parazitează Parlamentul României. Îndeosebi cu voia şi complicitatea celor din PSD. Care, la ordinul bezmeticului Dragnea Nicolae Liviu, au votat o lege care le asigură regim special, în totală neconcordanţă cu cel rezervat ONG-urilor româneşti. Încă o modalitate prin care PSD şi-a bătut joc de Centenar.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro