Ei sunt aleşii neamului, cei mai buni dintre noi, cei care au grijă să construiască cu înţelepciune sistemul care ne permite să trăim civilizat. Ei sunt cei care întreabă Curtea Constituţională dacă e normal să se strângă într-o duminică, pentru ca Preşedintele ales să depună jurământul. Ei sunt cei care refuză să îşi lase colegii să meargă în faţa Justiţiei atunci când sunt cercetaţi pentru abuz, trafic de influenţă, corupţie şi hoţie, pentru că refuză să facă deosebirea între acestea şi opinia politică. Ei sunt cei care, după un vot devastator care i-a deligitimat, au ales să îşi voteze pensii speciale.

După votul de la ultimul referendum de demitere al lui Traian Băsescu, liderii USL au considerat că, deşi nu a fost suficient, numărul celor care au votat împotriva Preşedintelui este atât de mare, încât acesta nu mai poate ocupa legitim fotoliul de la Cotroceni. Folosind acelaşi raţionament, putem spune că după votul din turul doi pentru alegerea Preşedintelui, întreaga clasă politică şi-a pierdut legitimitatea. Din perspectivă juridică nu există nicio repercursiune pentru parlamentari. Dar din perspectiva simbolică, ei au fost măturaţi de opinia publică. Sunt şi conştienţi de acest fapt, motiv pentru care au trântit, fără să crâcnească, legea amnistiei atunci când le-a cerut-o imperios Klaus Iohannis. Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat cu patru luni înainte, pe vremea lui Traian Băsescu, Victor Ponta şi Călin Popescu Tăriceanu ar fi fost pe  toate televiziunile, cerând suspendarea Preşedintelui. Astăzi, sunt conştienţi de ceea ce li s-a întâmplat şi încearcă să aştepte să treacă furtuna.

Parlamentul actual nu este decât un cuib de hoţi, de oameni care au plătit bani grei ca să ajungă într-un loc în care sunt protejaţi şi au posibilitatea de a-şi dubla sau tripla averile. Logica politică este suspendată în Parlament şi cine îşi mai închipuie că cei aleşi se luptă în discursuri despre starea naţiunii e incredibil de naiv. În Parlament se fac şi desfac afaceri, care uneori includ şi jocuri politice. Modul de funcţionare al actualei clase politice riscă să afecteze ideea în sine de parlamentarism şi nu există decât o singură soluţie pentru salvarea unei instituţii vitale pentru un sistem democratic: dizolvarea actualului Parlament.

Compoziţia actuală conţine trei accidente politice majore, cu efecte extrem de nocive. Partidul Poporului şi a lu’ domnu’ Dan nu are niciun fel de identitate politică şi nici un scop precis. O adunătură pestriţă care se mişcă odată cu valurile politice care vin peste membrii săi. Lor li se alătură conservatorii celuilalt domn Dan, Voiculescu sau Constantin, căci e nesigur acum cine decide în partidul Antenei 3. De-a lungul timpului, niciunul dintre politicienii intraţi în Parlament, cu ajutorul celor două partiduleţe, nu s-au remarcat prin vreun act politic demn de a fi lăudat sau amintit în vreo analiză. Fără sprijinul celor două televiziuni, PP-DD şi PC nu au nicio motivaţie  să existe şi e un moment bun să dispară pentru totdeauna. Ele sunt ca două echipe fantomă, desfiinţate pentru nerespectarea regulamentelor, pe care nimeni nu le regretă şi de la care îţi iei unul sau doi jucători care merită transferaţi. Restul să aştepte pensia politică, pe care oricum nu o merită.

Al treilea accident merită tratat separat. E un partid cu nume şi siglă, invitat la guvernare, condus de un fost Prim Ministru şi actual Preşedinte al Senatului, dar fără acte. Partidul Liberal Reformator al lui Călin Popescu Tăriceanu e un soi de amintire din ”O scrisoare pierdută”, un partid pe măsura lui Trahanache, Pristanda şi Dandanache, plin de Farfuridi, Brânzoveneşti şi Caţavenci. O comicărie tragică, o eroare politică devenită o oroare pe care legea nu ţi-o interzice, dar  care bunul simţ ar trebui să îţi spună că nu se face. PLR e genul de acţiune prin care se sapă chiar sensul parlamentarismului. Nu e nicio reformă în el, cum nu sunt nici conservatori la PC sau populari la PP-DD. E un cuib de liberali frustraţi, care au pierdut puterea în propriul partid şi se folosesc de mandatul de parlamentar pentru jocuri politice personale. Parlamentul presupune reguli şi libertatea pe care tocmai aceste reguli ţi-o permite. Când foloseşti aceste instrumente exclusiv în interes personal nu eşti un afacerist eficient, cum îşi închipuie cei de la PLR. Tot ce reuşeşti să faci, e să perverteşti libertăţile pe care îţi întemeiezi propria existenţă politică. PLR ar trebui să nu existe, să nu ajungă la guvernare şi să se scufunde cu Parlamentul actual. Vestele de salvare ar trebui să le fie interzise.

PSD+UNPR şi PNL+PDL sunt captive compoziţiei pestriţe şi a sistemului politic pe care şi l-au construit singure. Campaniile electorale se construiesc în teritoriu, pe surse de finanţare din zone cel puţin gri, care ajută la promovarea unor indivizi mai degrabă specialişti în combinatorică financiară, decât în respectarea legii. Votează cu ochii la avantaje şi construiesc legi care conţin, aproape fără excepţie, portiţe legislative pentru gulerele albe sau pentru interlopii care i-au trimis în Parlament. Pentru propria lor supravieţuire ca partide, şi nu pentru supravieţuirea lor politică, ar trebui să treacă urgent la modificarea legii electorale, la schimbarea legii partidelor şi la introducerea votului prin corespondenţă. Odată îndeplinită această agendă publică, actualul Parlament trebuie să dispară.

Nu poţi cere unei hiene să se hrănească cu salată verde. Burţile şi colesterolul se întreţin cu grăsimea care unge orice interes. Singura modalitate e să folosim legitimitatea votului din noiembrie şi încrederea de care se bucură Klaus Iohannis. În acest moment, interesul public se suprapune peste interesul său politic. Actualul Parlament a intrat într-o hibernare care se va termina rapid, atunci când credibilitatea Preşedintelui ales va începe să se erodeze. Fără să fie declarată, există o stare de contradicţie între Klaus Iohannis şi actualul Parlament. Spectrul unei suspendări nu e vizibil, pentru că opinia publică e în spatele Preşedintelui. Dar să nu fim naivi şi să credem că PSD, UNPR, PDL, PNL şi restul minionilor din Parlament au înţeles ceva din vot. Cel mult sunt stresaţi că efectul nu a dispărut încă şi e posibil să plătească şi ei.

Preluarea Guvernului de noul PNL prin jocuri politice parlamentare îl vulnerabilizează pe viitorul Prim Ministru. Victor Ponta şi liderii PSD ar fi renunţat bucuroşi la Guvern dacă nu le-ar fi fost teamă că şi-ar pierde influenţa în partid. Cine vrea să guverneze o ţară fără resurse, fără strategie şi fără perspective? Alegerile din 2016 se pierd în 2015.

Alegeri anticipate în 2015 ar permite o campanie electorală axată pe proiecte de guvernare, cu echipe de miniştri prezentaţi clar publicului, cu parlamentari noi care să ceară votul alegătorilor pe baza unor competenţe dovedite. Şi mai ales, ar permite reforma clasei politice în cel mai calm mod posibil şi o respectare a votului din acest an. Entuziasmul din turul doi nu ar trebui pierdut şi poate fi aplicat ca o pedeapsă actualei clase politice.