Discursuri prezidenţiale. Episodul 1. Sorin Oprescu

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Sorin Oprescu FOTO Adevărul
Sorin Oprescu FOTO Adevărul

Câteva concluzii după Congresul PSD de la sfârşitul săptămânii trecute. Am luat notă de apariţia unui nou cuplu în PSD, Victor Ponta - Liviu Dragnea. Am asistat la primul exerciţiu din România al votului electronic, spaima băieţilor instruiţi în fraude electorale cu hârtia sau ştampila şi bucuria viitorilor hackeri electorali.

Am aflat că alegerile europarlamentare vor pune cruce USL pentru că social-democraţii se pregătesc deja de alegeri pe liste proprii. S-a născut o nouă stea, un tânăr vicepreşedinte PSD, toropit de o bizară nostalgie pentru nemuritoarele Congrese PCR. A apărut o nouă organizaţie internă, PSD Online care îşi propune să atace capriciosul public tânăr, ăla care habar nu are ce-i PCR. Ne-am minunat de modul în care coabitarea cu Băsescu s-a transformat dintr-o sursă a încrâncenării liberale, într-un pretext de glume şi voie bună social-democrată, spre necazul primilor. Şi, în fine, am asistat la primul discurs prezidenţial al lui… primarului Bucureştiului.

Am ascultat cu atenţie discursul lui Oprescu. Curios, primarul general a fost invitat în a doua zi a Congresului, separat de ceilalţi invitaţi cu ştaif, înghesuiţi în prima zi. Şi mai curios, în cele peste 10 minute de discurs, domnul Oprescu nu a pronunţat niciodată numele oraşului pe care îl păstoreşteNiciun cuvânt despre Bucureşti, despre proiectele primăriei, despre viaţa urmaşilor lui Bucur.

În schimb, domnia sa a livrat un discurs despre… România. Şi nu orice fel de discurs. Ci unul despre nevoia de schimbare, în care au stat la loc de cinste teme precum „renaşterea naţională”, „un nou început”, „România pozitivă”. A mai vorbit domnul Oprescu despre „sărăcie şi nesiguranţa zilei de mâine”,  despre „nevoia de modernizare a societăţii”, totul învelit într-o critică acerbă, iliesciană pe alocuri, a dominaţiei agresive a interesului individual, în faţa nevoilor colective, a pasiunii pentru scandaluri şi crize politice în dauna bunei înţelegeri, o critică a României negre, „fără putere, fără suflet, îngenuncheată, dezbinată, otrăvită şi umilită."  În fine, domnul Oprescu a mai spus ceva despre iubire. Între politicieni, se înţelege. Între pesedişti şi domnia sa în mod special.

Finalul discursului său a adus tuşa decisivă. Sorin Oprescu i-a transmis lui Victor Ponta, cordial şi cortical, ca să citez din primarul Bucureştiului, faptul că proiectul politic cel mai important nu este USL, ci „proiectul România, mult mai de preţ şi drag nouă”.

Oricum ne-am aşeza, din orice unghi am analiza, oricât am căuta sensuri complicate, nu putem să nu observăm că acest discurs a fost, de la un capăt la altul, unul prezidenţial. Teme mari, ton sentenţios, România, viitorul, solidaritatea, modernizarea, ţara, toate acestea descriu repertoriul semantic de atribute şi predicate al unui om care, în locul prezentului din strada bucureşteană cea de toate zilele, vorbeşte despre viitorul României.

Este prematur să vorbim acum despre un proiect Oprescu - Preşedinte. Omul ba a negat categoric ipoteza, ba a lăsat o uşă întredeschisă. Evident că nu are încă un plan clar. Oprescu a mai candidat la alegerile prezidenţiale în 2009. Şi a reuşind un epocal 3,4%. Un scor care doare. De aceea, deocamdată doar testează piaţa. Asta nu produce răni. Se aud pe la colţuri scenarii, se fac şi combinaţii, se invocă nume. Iar la nume, lista nu este prea lungă. Oprescu se află pe locul 3 în topul încrederii, după Isărescu şi Ponta. Până în toamna anului viitor, se pot schimba, însă, foarte multe. Oare halta Primăria Capitalei va deveni obligatorie pentru a ajunge în Staţia Cotroceni?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite