Din civic în politic? Politizarea societăţii civile

Tentaţia de a lansa un partid politic pornind de la o formaţiune a societăţii civice este una căreia îi cad pradă din ce în ce mai mulţi actori ai vieţii publice. Care sunt şansele unei astfel de experiment şi la ce riscuri se supun cei care fac pasul între două lumi, teoretic contrare?

În Republica Moldova tot mai multe cercuri încearcă să încalece tribuna numită civism pentru a-şi clădi o carieră politică. "Soluţia" nu este una inovativă, fiind deseori folosită şi în dreapta Prutului, începând cu Alianţa Civică şi sfârşind cu Monica Macovei. În mare parte la fel de oportunişti ca şi omologii lor din partide, lupii în blană de oaie ajung să facă mai mult rău noţiunii şi influenţei sectorului asociaţiilor non-guvernamentale.

TRĂDAREA

Dacă mulţi din fripturiştii de azi îşi imaginează trecerea din spaţiul civicului în cel al politicului ca pe o oportunitate de a se face cunoscuţi, de regulă publicul o interpretează ca pe o trădare. Scuza oferită de regulă (Nu am pârghiile necesare, îmi trebuie putere de decizie), e penibilă. Să fim bine înţeleşi şi realişti: dacă intri într-un mediu nu o faci ca rampă de lansare ci ca să schimbi ceva. Iar dacă simţi că nu poţi schimba ceva în acel mediu, că pârghiile lui sunt prea puţine, de vină nu este mediul ci propria ta incapacitate. Şi atunci, ce pretenţii la viitoare voturi aveţi voi dacă sunteţi nişte înfrânţi?

Motivele folosirii civicului pentru viitoarea carieră politică sunt evidente: dispreţul oamenilor pentru politic, lipsa de putere organizatorică şi lipsa de notorietate. Dar niciuna din aceste lucruri nu se rezolvă esenţial în civic, ba din contră, este mult mai greu să răzbaţi cu ele având altă agendă în minte. Într-o analiză din Adevărul făcută de Trendscan, a reieşit un număr de 18500 de activişti de partid pentru a reuşi să faci faţă unei confruntări politice. Poţi aduna aceşti oameni în societatea civilă? NU. Poţi să îi  faci să se înscrie în partidul tău după ce ai făcut "marele" pas, de la civic spre politic? CU SIGURANŢĂ NU! Oamenii când se implică într-un proiect au nevoie de certitudini nu de personaje care azi sunt oi şi mâine lupi.

O SOCIETATE CIVILĂ PUTERNICĂ

Am asistat cu toţii în ultimii ani la o societate civilă în România care a putut să-şi spună cuvântul şi să influenţeze decizii majore ale societăţii. Într-adevăr, nu a existat o figură proeminentă care să iasă în faţă dar asta mai mult a folosit cauzei. Basarabia, Roşia Montană, justiţia, sunt doar unele din cauzele vizibile care au putut fi promovate de grupuri legitime din societatea civilă, dar mai sunt şi multe altele care nu au fost atât de vizibile dar cu siguranţă cel puţin la fel de meritorii.

Noi, cei din Acţiunea 2012, principala organizaţie unionistă de pe ambele maluri ale Prutului, am avut mari dificultăţi în primii ani doarece ne bănuiau mulţi că avem intenţii de a ne transforma într-o formă de entitate cu reprezentare politică. Au trebuit să treacă ani, şi cicluri electorale pentru ca spiritele să fie liniştite şi bănuielile să dispară. Ba chiar am scris şi în statut:

Singurul interes al membrilor Acţiunii 2012 este cel de a milita pentru unire. Din nefericire, în Rep. Moldova unionismul a fost folosit ca rampă de lansare pentru diverşi actori ai scenei politice. În luptele electorale ideile devin monede de schimb. Acţiunea 2012 nu este un partid politic şi prin urmare nu promovează interese personale ale membrilor săi,  în consecinţă nu există tentaţia trădării.(...)  Susţinătorii sau membrii persoane fizice ai Acţiunii 2012 pot fi membri ai oricărui partid politic atâta vreme cât acest lucru nu afectează imaginea şi statutul apartinic al Acţiunii. Orice membru al Platformei Unioniste, care dobândeşte o funcţie politică, devine automat incompatibil cu exerciţiul oricărei poziţii de coordonare sau reprezentare în cadrul Acţiunii 2012. 

A nu mă înţelege greşit: nu sunt împotriva, ba chiar încurajez implicarea în viaţa politică. Dar făcută corect faţă de restul segmentelor din societate. Şi cu sinceritate. La fel, persoanele pot evolua dintr-o zonă în alta. Dar nu şi proiectele, care dacă pornesc civice, trebuie să nu fie politizate apoi.

Cu cât vom fi mai puternici noi, în societatea civilă, cu atât puterea discreţionară va scădea. Şi asta e o formă de a schimba lumea din jur!