Cred că a fost vorba despre un meci nul. Niciunul dintre candidaţi nu a produs revelaţii. Niciunul nu a punctat decisiv. Niciunul nu s-a arătat altfel decât îl ştiam din apariţii anterioare. Niciunul nu a produs vreo zicere memorabilă. Rezultatul a fost, aşadar, unul previzibil. Niciunul dintre cei doi prezidenţiabili nu a izbutit să disloce nici măcar o infimă cantitate de votanţi din tabăra adversă şi să-i determine trecerea precipitată, cu arme şi bagaje, de partea sa. Klaus Iohannis nu a avut prestaţia catastrofală anticipată de unii comentatori, dar nici nu a provocat revelaţii. Nu s-a dovedit din cale afară de pregătit şi a plătit preţul deciziei intempestive de a descinde cam pe nepusă masă în platou. Liderul PNL nu s-a arătat defel gata să mute munţii din loc şi nici echipa lui de campanie nu a dat semne că i-ar putea fi de mare ajutor primarului Sibiului în cazul în care acestuia i-ar fi trecut prin gând să facă asta. Victor Ponta a excelat la două capitole- cifre şi tupeu. Cifrele au fost citite de pe fiţuici. Tupeul a fost cel din dotare, fără reconfigurări spectaculoase. Semn că nici măcar din punctul acesta de vedere dl Ponta nu musteşte de originalitate. Dl Ponta e propriul lui copy paste. Minciunile din discursul său au fost multe şi străvezii, rostite fără mustrări de conştiinţă. O nouă confirmare a faptului că atât cinstea, cât şi conştiinţa l-au cam ocolit pe mai-marele PSD.  

Emisiunea a avut un formatul neclar, dezordonat şi veşnic în reprecizare şi reformatare. Aidoma caşcavalului prăjit. Moderatorul principal, cu alură de Nae Girimea şi cu conduită de precupeţ, gata mereu să schimbe regulile, incapabil să se acomodeze situaţiei nou create prin participarea surpriză a domnului Klaus Iohannis, a aproximat ochiometric  timpul rezervat fiecărui competitor. Rareş Bogdan a excelat doar în la capitolul autoadmiraţie şi în contrazicerea realităţii arătate de acele ceasornicului. Cele patru duduiţe ce l-au secondat s-au dovedit vorbăreţe şi autosuficiente, intervenţiile lor suferind cumplit de inadecvare.

Miercuri seara, prevenit fiind, am văzut emisiunea de la b1tv de la început până la sfârşit. Iar sfârşitul, pe care dl.Klaus Iohannis părea să-l rateze din cauza refuzului de a-i adresa o ultimă întrebare d-lui Ponta, a meritat toţi banii. Pe care i-am plătit şi eu, de doi ani şi jumătate din buzunarul propriu. Aceasta pentru că m-am numărat printre românii prostiţi de Traian Băsescu atunci când l-a desemnat pe Victor Ponta prim-ministru. Motiv pentru care dl. Ponta nu poate conta nicio secundă pe votul meu. Şi aş vrea să sper că nici pe votul altor profesori pe care Victor Ponta şi nepotriviţii responsabili din Ministerul Învăţământului cred că i-au mituit prin acordarea intempestivă a celor 700 de lei confiscaţi abuziv până mai ieri.

Primarul Sibiului a venit de astă-dată cu lecţia învăţată. Prestaţia i-a fost cu adevărat bună în momentele în care a contat învăţătura. Dl. Iohannis s-a comportat asemenea unui profesor ce s-a pregătit conştiincios pentru inspecţia specială în vederea obţinerii gradului didactic I. Un profesor căruia lecţiile îi ies perfect, aşa cum scrie în plan, doar dacă nu are în clasă elevi recalcitranţi. Recalcitranţii s-au manifestat prin persoana contracandidatului. Pentru anihilare, era nevoie de creativitate, spontaneitate şi capacitate de adaptare la concret.  

Creativitatea şi spontaneitatea, ceva mai pronunţate decât marţi seara, au avut miercuri seara un aport inconstant. S-au manifestat cu întreruperi. Şi s-au eclipsat cu desăvârşire tocmai atunci când dl. Ponta a mai repetat o dată minciuna mare cât casă cum că ar fi fost absolvit în justiţie de acuzaţia de plagiat. De absolvit l-a absolvit doar insignifinatul domn Remus Pricopie.

Listele cu baronii PSD care-şi mănâncă ciorba zilnică la cantinele din puşcăriile patriei, liste citite repetat şi inspirat de dl. Iohannis, au mai demonstrat o dată că cea mai grea problemă a lui Victor Ponta este PSD  cu nenumăraţii lui Hrebenciuci. Natura de partid corupt a PSD. Aici se concentrează, cred, primejdia ca dl. Ponta odată devenit preşedinte să acţioneze sub dublă comandă, mai mult decât în ipoteticul său trecut de ofiţer sub acoperire.

E drept, corupţi şi puşcăriaşi au şi liberalii. La fel cum au şi salvaţi de la rigorile justiţie. Salvarea s-a făcut adesea cu complicitatea parlamentară a PSD-ului, pe vremea USL. Dovadă că pentru dl. Ponta şi oamenii lui interesul politic, de partid, de alianţă se află mai presus de adevăr şi de dreptate.  Dl. Iohannis nu a ştiut să-i spună asta d-lui Ponta. Nu a ştiut sau nu a vrut, nefiind dispus, din câte se pare, să-l supere şi să-i contrazică autoamăgirile nobelistice d-lui Varujan Vosganian, salvat de la întâlnirea cu cercetarea penală cu sprijinul masiv al PSD. Dl. Iohannis nu e defel dornic nici să-l sacrifice pe parlamentarul penal Mircea Roşca şi pe alţii asemenea lui. Semn că autoritatea d-lui Iohannis în partidul pe care a ajuns să îl conducă cu derogare nu e chiar foarte certă.

Certă e doar piatra de moară reprezentată de nume precum Blaga, Anastase, Falcă. O certitudine ce pune sub semnul întrebării reuşita schimbării pe care ne-a cerut marţi seara să o votăm dl. Iohannis. Sugestia repetată de a convoca azi-mâine Parlamentul spre a se pune cruce pe legea aministiei a fost un simplu exerciţiu de retorică, dl. Iohannis ştiind foarte bine că face o propunere imposibilă.

Emisiunea de la b1tv a fost mai profesionistă decât cea de la Realitatea tv. Formatul mai riguros, regulile mai clare, vorbăria inutilă mai puţină. Derogarea de la limitele de timp negociate anterior, o derogare propusă atât de dl. Ponta cât şi de moderatoarea Mădălina Puşcalău, care ar fi permis abordarea atât de necesară a unor probleme de politică externă specifice funcţiei prezidenţiale nu a fost acceptată de dl. Klaus Iohannis. Mă tem că nu neapărat din pricină de rigoare de provenienţă nemţească.

Din punctul meu de vedere, e clar că dl. Iohannis a avut o seara superioară celei anterioare. Dar e la fel de clar că nu a recuperat întreg decalajul dintre el şi contracandidatul său. Că nu i-a răpit acestuia nimic din electoratul captiv. Nu exclud însă ca meciul pe care cred că l-a câştigat aseară Klaus Iohannis să îi convingă pe o parte dintre nehotărâţi să îl voteze. Cât de consistent şi cât de decisiv e segmentul acestora nu vom şti- şi asta se va întâmpla tot cu aproximaţie- decât duminică seara.

Diseară vom afla dacă dl. Iohannis va călca pragul Antenei 3. Mi-e greu să spun dacă e bine sau nu e bine să o facă. Nu cred că postul din Băneasa are capacitatea profesională şi jurnalistică de a asigura o dezbatere echilibrată. Nu ştiu însă dacă o eventuală neprezentare nu îi va fi încă şi mai dăunătoare d-lui Iohannis. Maşina de propagandă felixiană e pregătită să acţioneze la cote maxime şi să exploateze la maximum o eventuală absenţă. Pe care cred că şi-o doreşte.  

Fiecare opţiune are costuri majore pentru dl Klaus Johannis. Vom vedea diseară dacă stafful de campanie, dl. Iohannis însuşi le-au evaluat corect şi vor şti să le reducă.