Dezbaterea de după omerta

Cum să fie o dezbatere, după trei ani de omerta? Ştirile dezastrului iscat de evul PSD-ist năvălesc, iată, în spaţiul public, cu forţa apelor Niagarei prăvălindu-se în hău. Realitatea care transpare e dură pentru români.

Cum va trebui oare votat în absenţa unei dezbateri între candidaţii la prezidenţiale? Ea se cere cu vigoare, fiindcă democraţia, e drept, presupune discuţii, dialog şi transparenţă. Dar hai să nu uităm anii de mister şi opacitate ai epocii Dragnea. Modul imperativ în care Dăncilă, ţaţele şi baronii ei roşii îi cer preşedintelui dezbaterea pe care Iohannis, nu fără motiv, le-o refuză, e insolent la culme.

E cu atât mai grotesc, cu cât cleptocraţia lui Liviu Dragnea, a cărui invenţie e şefa PSD, le-a impus românilor în ultimii ani un sever regim de omerta. Cu oamenii partidului-stat şi acoliţii lui în toate funcţiile de răspundere, o lege unică în afară de voinţa cleptocratului-şef a funcţionat în ţară.

Legea tăcerii. Asurzitoare e invalidarea ei, prin trecerea la butoane a PNL, care pune capăt conspiraţionismelor oferite românilor ani la rând, în locul dezbaterilor de legi, la pachet cu OUG-uri şi cu varii alte dezinformări. Preluarea cârmei de către nepesedişti e, în aceste condiţii, ca explozia dopului sticlei de şampanie brusc deschise, după ce a fost îndelung zgâlţâită. Dopul pocneşte tavanul ori sparge candelabrul, presiunea împingând irepresibil lichidul să ţâşnească incontrolabil şi să stropească tot. Pătaţi sunt pereţii casei româneşti, găurită nefiind o lustră şi un tavan, ci visteria prădată a naţiunii. Deficitul bugetar va depăşi probabil net limitele permise de europeni. 

Cum s-a furat?

Devalizarea s-a produs sistematic. Potrivit noului ministru de finanţe, Florin Cîţu, care a avut timp să deschidă coperţile registrelor contabile, ce s-a găsit în ele ”depăşeşte cele mai pesimiste aşteptări”. După "metoda Al Capone", ţării i s-a impus, conform ministrului, ”un dublu buget”, aşa cum sângerosul mafiot din Chicago se folosea de două registre contabile. Un buget fusese prezentat în Parlament. Altul, ”cu informaţiile reale", era destinat finanţării baronilor locali. 

Cleptocraţia nu mai poate trece doar drept un termen teoretic. Nu mai e o simplă figură de stil. Desemnează, iată, conturată concret, dura şi tragica realitate a păturii care, sub Dragnea şi Dăncilă, ca şi sub predecesorii lor şi aliaţii lor, de la Iliescu şi Năstase la Ponta şi ALDE-UDMR, a condus ţara pe bază de omerta, întru propria chivernisire, spre previzibila catastrofă. E mafia care mai conduce încă părţi din stat şi abia aşteaptă să-şi ia revanşa împotriva unui popor nerecunoscător, care i-a votat duşmanii anticleptocraţi la europene, dar, deşi mafie, mimează intens democraţia.

Cum se procedează în campanie după cascada de minciuni şi maltratările din august 2018?

Acum miza e supravieţuirea printr-un scor onorabil al Dăncilei în scrutinul prezidenţial. În acest scop GIO şi resturile PSD îşi strâng rândurile. Ca atare s-a trecut la eliminarea din partid a celor puţini care, ca Ana Birchall, şi-au asumat iscusit sfatul tibetan, de a te opri din săpat când te afli în groapă. Ca ministru al justiţiei, Birchall a încercat zadarnic să contribuie la redresarea partidului, stimulând PSD să abandoneze furtul şi extremismul acoperite de mistificări şi s-o cârmească spre normalitatea unei formaţiuni politice clasice. Deşi a eşuat, drumul ei, dacă PSD nu se va dezintegra, va fi reluat, iar Birchall, deşi exclusă pe acuze ridicole, în fapt din raţiuni de reglări de conturi mafiote, şi-a asigurat un rol fruntaş într-un viitor partid cât de cât reformat, cât de cât social-democrat.

E meritul lui Iohannis de a-i fi recunoscut aportul şi de a aprecia că s-a poziţionat ”în contrasens cu conducerea PSD”. Tot meritul lui e că a avut miercuri tăria de a se expune întrebărilor incomode ale ziariştilor, dând poporului socoteală, cum i s-a cerut, într-o conferinţă de presă care l-a eliberat, dacă nu de toate reproşurile îndreptăţite, cel puţin de cele de laşitate şi dispreţ la adresa naţiunii.

Dar va avea şi Dăncilă puterea să răspundă onest întrebărilor privind cataclismul pe care-l lasă moştenire ţării guvernarea ei ticăloasă? N-a fost KWI, ci cabinetul Dăncilă care a deşirat textura unui stat de drept fragil, supunând o democraţie oricum defectă unui stres nu mai puţin teribil decât al mineriadelor. Agresat şi prin schimbarea legilor justiţiei, acest stat nu-şi va reveni mult timp din traumatismul maltratărilor şi gazărilor de la 10 august 2018, pentru care Dăncilă poartă, alături de Carmen Dan, Dragnea şi căpeteniile jandarmilor, întreaga responsabilitate. E bine că s-a desecretizat în fine acest dosar. Net mai rău e că responsabilii n-au fost încă judecaţi şi pedepsiţi.

Când hoţii strigă hoţii

În ciuda acestei inexplicabile indulgenţe, şefa PSD are neobrăzarea istorică de a-i vexa şi aburi în continuare, din răsputeri, pe români. Dăncilă are de dat socoteală pentru nefăcutele Comisiei Iordache. Ca şi pentru propaganda plină de fake-news rostogolită despre Iohannis, bunăoară cu privire la imaginara lui "cască". Or, în loc să-şi asume nefăcutele, candidata PSD are impertinenţa fără pereche de a pretexta că n-ar fi desfiinţat (prin OUG) faimoasa SS (care distruge, potrivit opiniei experţilor, independenţa magistraţilor) pentru că românii ”n-ar mai fi vrut” ingerinţe guvernamentale în justiţie. În fapt, ea ştie bine că românii n-au mai vrut ingerinţe slăbind justiţia, ca ale guvernărilor pesediste, inclusiv a ei, nu demersuri de întărire a independenţei magistraţilor şi de rectificare a nedreptăţilor, rectificare cerută de specialiştii interni şi externi, din Greco şi Comisia de la Veneţia.

Doar dacă Dăncilă ar putea răspunde cinstit întrebărilor privind crimele şi jaful comise de regimul girat de ea împreună cu infractorul şef al PSD şi cu complicii lor penali ar avea sens un dialog cu  V.V. Dar ea preferă să continue să mintă. De pildă că Iohannis ar fi un "dictator". Că ea însăşi ar "vorbi engleză". Ori că ar fi fost chipurile elogiată, nu criticată de MCV.

În aceste condiţii, votul pentru ea, ori abţinerea de la vot nu pot fi cotate decât ca reacţii disproporţionate la criticile adresate preşedintelui. Şi ca expresie a unui grav deficit patriotic.

Petre Iancu - Deutsche Welle