Despre cum ne-a bătut obsesia unităţii. Şi despre vina lui Blaga.

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Dacă e ceva şocant la alegerile astea e un singur lucru: faptul că penali odioşi de la USL au intrat în parlament cu peste 50% . A fost, evident, un vot extrem de politic, construit pe ură. Nu au contat deloc oamenii ci partidele şi alianţele. În spatele acestei evidenţe există câteva adevăruri despre care nimeni nu vorbeşte clar.

Penalii au intrat în Parlament din prima pentru că cei care ar fi votat oameni, nu sigle, au stat acasă. Iar ăştia sunt în special votanţii dreptei (în sens larg). E greu de crezut că simpatizanţii dreptei l-au votat pe Banias la Constanţa. Pe scurt, s-a votat cu ură de partea USL şi apatic de partea ARD. Ura militanţilor lor a fost mai puternică decât frica simpatizanţilor noştri. De ce?

1. Alianţa a fost o idee proastă. Problema principală nu a fost de notorietate cum spun unii - în ziua alegerilor notorietatea era OK - ci de credibilitate. PDL şi-a demobilizat nucleul dur, cel care trebuia acum să iasă la vot prin nămeţi. S-a trimis un mesaj implicit de laşitate, speculat de adversari, celebra idee că PDL se "vopseşte". Puţini din cei care au acuzat PDL-ul şi pe Blaga de asta ştiu că ARD nu a fost deloc ideea lui.  Paradoxal, MRU a pierdut şi el credibilitate. Mai mult, dornic să nu fie asociat prea strâns cu vechii PD-işti, a dispărut din peisaj o bună bucată de vreme, decredibilizând alianţa şi mai tare.

2. E foarte probabil că ieşirile lui Băsescu din ultima perioadă să fi mobilizat mai tare USL decât PDL la vot, transformând votul în răzbunarea frustraţilor după eşecul referendumului. Deşi l-a atacat violent pe Ponta, mobilizând ura USL, de fiecare dată a dus în derizoriu oferta politică a ARD ("gogoşi"), demobilizându-i simpatizanţii. Pot să înţeleg că în felul ăsta se distanţa de ARD în speranţa că va fi văzut ca "neutru", însă asta a fost o eroare masivă pentru că a-l ataca frontal pe Ponta te califică imediat ca adversar. În timp ce e greu să te umpli de entuziasm, ca simpatizant al dreptei, când vezi pe liderul de facto al dreptei luând în deriziune programul electoral al ARD şi seriozitatea liderilor ei. În câteva conferinţe de presă la rând. Eram în teritoriu la prima ieşire a lui Băsescu, cea în care a spus că toate programele partidelor sunt pline de gogoşi. E greu de subestimat impactul acelei declaraţii în rândul simpatizanţilor. Lumea era stupefiată, jenată, perplexă, derutată. Căpitanul anunţa pe punte că are un echipaj incompetent, în toiul bătăliei.

3. Numărul prea mare de şefi şi purtători de mesaje dar şi absenţa lor în cea mai importantă parte a campaniei a produs confuzie, dar nici măcar asta n-a cântărit decisiv. În comunicare problema masivă a fost că ARD nu a avut mesaj convingător, nu pentru că nu a putut sau nu a vrut (a avut o echipă de comunicare internă excepţională) ci pentru că nu a avut produs. E ca şi cum ai face campanie publicitară la o bere, din momentul în care te-ai apucat de construcţia halelor, deşi ai să ai prima sticlă pe piaţă peste şase luni. De aici aerul artificial al denumirii, sloganului şi mesajelor. Nici măcar Richard Branson sau Steve Jobs n-ar putea vinde un produs care nu există. 

Eşecul de acum nu e atât eşecul PDL cât al unei idei politice impuse, construite artificial şi susţinute anemic: ARD. Ba uneori, sabotată absurd de cei care ar fi trebuit s-o sprijine. După experienţa PLD - PD am scris mult despre obsesia unităţii şi daunele majore pe care le produce dreptei. Despre cât de distructivă e coliziunea între culturi diferite în toate fuziunile forţate. Istoria s-a repetat. În sondajele din luna de campanie FC şi MRU luau între 7 şi 10% iar PDL între 18-19%. Separat ar fi luat minimum 25%. În numele unităţii s-a făcut o construcţie care n-a reuşit să convingă pe nimeni, reuşind în schimb să demobilizeze simpatizanţii tradiţionali ai PDL care aşteptau leadership şi curaj, să-i îndepărteze pe cei ai lui MRU care aşteptau reformă nu aliaţi "vechi", să producă tensiuni insurmontabile între liderii diverselor formaţiuni. Şi să arunce PDL în haos. Dacă Blaga are o vină e aceea că nu a refuzat ideile în care n-a crezut şi în numele unităţii şi loialităţii a pornit la o construcţie imposibilă.

Ştiu că e plin de viteji după război. Însă acesta e un articol despre viitor, nu despre trecut, cum ar putea să pară. Singurul rost în a înţelege adevăratele erori ale dreptei din ultimul an e în a nu le repeta în anii dificili care urmează, nu în a găsi vinovaţi sau a răcni, satisfăcuţi, "V-am spus eu!"

ARD e numele eşecului care trebuie înţeles şi asumat, asta dacă nu vrem să sărim în prăpastie crezând că problema s-a rezolvat odată ce Blaga nu mai e acolo. Iar în spatele ARD stau două lucruri: obsesia unităţii şi iluzia manevrelor geniale de ultim moment. Execuţia publică a lui Blaga nu va rezolva problemele pentru că nu rezolvă cauza lor. Mai rău, o bătălie pentru putere în PDL în care se vor plăti poliţe vechi, care n-au nimic de-a face cu alegerile, riscă să arunce dreapta în degringoladă. Şi să-l lase pe Băsescu fără opoziţia parlamentară de care are acum cea mai mare nevoie.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite