O fac din mai multe motive. În primul rând, fiindcă îi datorăm lui Marius Tucă „implementarea“ acestui gen jurnalistic în programele televiziunilor din România. Mai întâi sub titlul Milionarii de la miezul nopţii, mai apoi sub cel care i-a adus consacrarea, nu,nu definitivă,fiindcă în presă nimic nu este definitiv şi ştim asta încă din piesa Ultima oră a lui Mihail Sebastian. Marius Tucă a făcut istorie.

În al doilea rând pentru că, urmărind înregistrările emisiunilor respective,la care erau invitaţi politicieni de toate culorile şi ziarişti de la toate marile publicaţii bucureştene. indiferent de politica lor editorială am cea mai vie, mai greu de contestat dovadă nu doar despre cât s-a degradat trustul de presă al famigliei Voiculescu ale cărui producţii au ajuns astăzi de neprivit, ci şi în privinţa prăpastiei calitative din ce în ce mai primejdioase dintre jurnalismul primilor cincisprezece-douăzeci de ani de democraţie post-decembristă şi ceea ce s-a întâmplat mai încolo. Şi se întâmplă tot mai accentuat în zilele noastre.

În al treilea rând, revăzând ediţiile de colecţie ale emisiunii Marius Tucă Show constat, şi nu fără părere de rău, cât de mult s-a schimbat, şi nu în bine, titularul programului cu pricina resuscitat cu începere din primăvara anului 2019.

Am urmărit zilele trecute o ediţie a Marius Tucă Show din data de 30 septembrie 2004. Ediţie consacrată problemei libertăţii presei ai cărei invitaţi erau - o tempora, o mores! - domnii Emil Hurezeanu şi Cristian Tudor Popescu. Cei trei participanţi la dezbatere nu discutau în abstract, ci pornind de la situaţiile concrete din redacţiile a două mari cotidiane - România liberă şi Evenimentul zilei - în care ziariştii şi directorii editoriali, adică domnii Petre Mihai Băcanu, respectiv Cornel Nistorescu, ajunseseră în stare de beligeranţă cu patronii germani, respectivi elveţieni ai respectivelor publicaţii. Patroni care din motive ştiute numai de ei le cereau celor din subordine să fie ceva mai ponderaţi în relaţia cu guvernul PSD, condus de dl. Adrian Năstase.

Ce mi-am reamintit cu această ocazie? Că în anul 2004, dl. Cornel Nistorescu, pe atunci director al Evenimentului zilei, era un critic neîmpăcat al PSD şi al preşedintelui acestuia, dl. Năstase. Pe care îi muştruluia zilnic cam tot la fel de dur cum o face astăzi în Cotidianul cu PNL, cu guvernul condus de dl. Ludovic Orban şi aproape cu toate partidele de dreapta. Foarte bine. Aceasta înseamnă că dl. Cornel Nistorescu este un critic constant al Puterii.

Dar oare chiar aşa stau ori au stat lucrurile în realitate? Dacă avem curiozitatea şi răbdarea de a citi editorialele domniei-sale din vremea guvernării PSD, din perioada în care social-democraţii români erau conduşi spre dezastru de Dragnea, dacă ne reamintim ce a debitat şi debitează acelaşi domn Cornel Nistorescu pe posturi de televiziune precum TVR 1 (emisiunea România 9), Realitatea tv sau Antena 3, vedem că situaţia a stat cu totul altfel.Dl. Nistorescu deplângea situaţia PSD care nu e lăsat să guverneze, aplauda măsurile anti-justiţie ale acestuia, era un aplaudac fervent al antieuropenismului domnilor Dragnea şi Tăriceanu ca şi cel al doamnei Viorica Vasilica Dăncilă. Adică, ce să vezi?, d-lui Nistorescu nu i-a plăcut defel PSD-ul din vremea d-lui Năstase care, orice s-ar spune, mai păstra măcar o umbră de partid european, dar a fost şi continuă să fie un fan al PSD-ului din epoca Dragnea, Dăncilă, Ciolacu.

Curat consecvenţă şi deontologie jurnalistică, domnule Cornel Nistorescu!

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro