Despre biscuiţii din cutia Guvernului Dragnea I

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Politica românească surprinde doar pe canapeliştii leneşi, comandori în plin rang de părerişti. Pentru cei care chiar o urmăresc, numirea actualului executiv este departe de a fi o surpriză, ci doar o amplă confirmare. Suntem simpli spectatori, iar modalităţile de implicare, acum, la spartul târgului, chiar sunt inutile.

Mă luptam să deschid o cutie de biscuiţi d-ăia buni, danezi, şi au început să curgă ştirile despre guvernul Grindeanu. Telefonul a luat-o razna cu ştiri şi păreri de pe Facebook, parcă şi afară s-a mai întunecat niţel. Calm, aşezat, am folosit telefonul, în pline vibraţii, şi am tras câteva lovituri peste dinţii cutiei de metal. Abia târziu m-am prins că are un soi de scotch pe deasupra, între capac si cutie, şi că am cam stricat acoperitoarea telefonului. Forţa brută a fost schimbată în precizie chirurgicală, cu următoarea unealtă la îndemână, adică rama de la ochelari. Acum vă pot raporta cu mândrie că mănânc biscuiţi, d-ăia buni, danezi, şi vă scriu despre Cabinetul Grindeanu. 

Nu e foarte mult de spus pe temă. Cine se declară surprins că un partid politic îşi numeşte oamenii cei mai de încredere în posturile cheie ale puterii se va lupta cu realitatea o vreme bună de acum încolo. Nu în faţa publicului, care a votat deja şi e scos din ecuaţie, are un partid responsabilitatea, ci în faţa membrilor. Pentru că, în România, a fi membru (PSD, PNL, UDMR, chiar şi USR) este o calitate, reprezintă acces la oameni şi la resurse, la rezolvarea problemelor. Ai drepturi suplimentare ca membru sau activist într-un partid politic românesc, e primul pas în grupările de interese pe care le numim hilar partide politice şi care rezolvă, în mod creativ, probleme. Se numeşte implicare în societate, desigur. 

Există o ipocrizie maximă în populaţia mai de la oraşe, aşa, cei tineri şi neprihaniţi, cu educaţie, care nu ies la vot, iar apoi sunt surprinşi că politicienii au tupeul insistent să facă ce vor cu ţara, să numească miniştri, să-i cheme la ordin. Şi atunci când nu le iese pasenţa asta, de neimplicare, dar comentarii impertinente, se plâng. Unde? Pe Facebook.

Facebook-ul a devenit ţesătura pe care rescriem Mioriţa resemnării naţionale. Acolo va şi muri revolta.

Eu, modest, desfac cutii cu biscuiţi. Chiar nu înţeleg problema. Am avut tupeul mai devreme să comentez de faţă cu un jurnalist că nu văd ştirea în desemnarea Guvernului. Dar chiar nu este! Unde este ştirea în faptul că un lider de partid şi-a numit membrii în conducerea ministerelor, aceleaşi nume care zburau prin eter de mai bine de 72 de ore? Sunt nume hulite printre ei, o doză serioasă de parveniţi, nătângi şi studii medicale cu privire la elasticitatea coloanei vertebrale? Nu zău!? În politică românească? Cine s-ar fi aşteptat?! 

Repet: unii dintre dumneavoastră au o problemă, de fapt, cu circul politic, nu cu numele de pe tricouri. Dar să retrăim sentimentele de furie şi impotenţă, să ne simţim revoltaţi pe o realitate care n-ar fi a noastră, ci a altora, chiar dacă nu ne-am implicat câtuşi de puţin. Iar implicare este hâdă şi periculoasă, te face să-ţi pierzi conştiinţa şi să devii ca ei. Dar este singura soluţie, în afara ieşirii în stradă. Pentru că dacă destui oameni se implică paşnic, dau peste cap sistemul. 

Altfel, ieşiţi, dragilor în stradă, faceţi un scandal, un happening, daţi cu sticluţele de plastic ne-biodegradabil în apărarea ecologiei. Dacă aveţi o problemă că un lider politic se vrea sforar, luaţi o papiotă cu aţă şi, ironic, bineînţeles, legaţi-vă de Parlament. Veţi mai aştepta încă vreo 4 ani până se schimbă lucrurile, ba chiar se întorc să vă muşte de părţile moi, pentru că aţi crezut că dacă urlaţi la 12 noaptea în faţa unor instituţii publice închise şi goale, faceţi o schimbare.

Hai, luaţi nişte biscuiţi. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite