”Depoziţie privind discriminarea indirecta prin confuzia culturală dintre români şi romi/ţigani

Acesta este un demers al societăţii civile din diaspora şi din ţară prin ,,Iniţiativa Solidaritate pentru România´´ şi al Asociaţiei Românilor din Suedia (Intresseföreningen för Rumäner i Sverige) şi ca atare orice insinuare politică este nepotrivită. Depoziţia este un studiu făcut pe o perioadă de peste 1 an de zile de către cetăţeni români (din Europa) şi nu numai, asociaţii, grupuri informale prin: monitorizarea presei, observaţii zilnice, sintetizarea unor materiale scrise, statistici, declaraţii politice, etc. Reţineţi că această depoziţie are scopul de a rezolva problema discriminării atât a românilor cât şi a romilor/ţiganilor sperând ca astfel să se ajungă la o soluţie ce poate fi dovadă de consens în ceea ce priveşte clarificarea şi respectul identităţii şi demnităţii culturale a celor două culturi, chiar dacă ea are şi o tentă critică.

Prin prezenta dorim sa informăm în mod oficial toate partidele politice din România, Guvernul, Preşedinţia, Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării, Academia Româna, Ministerul Afacerilor Externe, reprezentanţi ai presei şi ai diferitelor ONG-uri ce ar putea fi interesate cu privire la fenomenul discriminării indirecte prin confuzie culturală la adresa cetăţenilor români şi a numeroaselor jigniri adresate naţiunii şi statului ,,România ´´.

1. Scurt istoric

Acest fenomen a explodat ca urmare a liberei circulaţii în Europa. Toţi, fără excepţie etnică sau origine culturală au avut şi au ca atare drepturi egale în a-şi construi viitorul după bunul plac, în limitele bunului simţ şi al respectării legilor în vigoare, indiferent de ţările unde doresc să-şi desfăşoare activitatea. România prin legile adoptate dă drepturi egale şi chiar mai mult decât atât, tuturor cetăţenilor ei, indiferent de etnie.

În fapt, odată cu creşterea în amploare a cerşetoriei, organizată sau nu, ai căror protagonişti sunt în proporţie covărşitoare, din păcate romi/ţigani, atenţia presei din ţările occidentale s-a îndreptat şi asupra acestui nou fenomen social. Din dorinţă de senzaţional şi interes media, presa din occident a început o serie de reportaje, documentare, editoriale despre acest fenomen, al cerşetoriei. Subiectul a fost preluat de publicul larg astfel încât în scurt timp a devenit un subiect politic populist în majoritatea ţărilor amintite, influenţând diferenţele dintre unele partide politice aflate în competiţie, aici amintim: UK, Norvegia, Danemarca, Suedia, Italia, Franţa, Austria, Belgia, Olanda, Irlanda, Germania, Spania.


2. Impactul materialelor media

Frecvenţa în media al acestor materiale a devenit zilnică şi subiect de dezbateri aprinse, monopolizând de multe ori discuţiile de până atunci din societate sau din mediul politic. Pe buzele tuturor se vorbeşte despre români, romi şi România. Astfel am constatat ca mulţi ziarişti, oameni politici, europarlamentari şi chiar şefi de stat, cetăţeni, funcţionari publici, din diferite motive atunci când se referă de fapt la romi/ţigani se exprimă ca fapte ale românilor parafând mixtura de termeni român-roma-România. De ex: la o conferinţă internaţională în Stockholm un europarlametar englez prezintă: ,,roma cu simplu r şi Arad – cu 2 rr – Arrad´´

Această confuzie culturală corelată cu faptul că cerşetoria şi faptele adiacente acesteia (crima organizată, prostituţie, trafic ilegal, etc. ) este văzută de o parte a societăţii ca un fenomen antisocial şi anormal, reuşeşte să-l polarizeze şi asupra majorităţii cetăţenilor români indiferent de statutul lor educaţional sau social, mergând pâna acolo încât România să fie asociată cu etnia roma/ţigani, un fapt regretabil care putea şi poate să fie evitat. Vezi – Cazul Mailat- Italia.

De menţionat este că, materialele audio-vizuale pentru a avea un succes au fost nu de multe ori realizate cu mijloace tehnice specifice meseriei utilizând: exagerarea, nuanţarea, repetiţia, dezinformarea, etc. inducând în eroare publicul larg, sugerând astfel că majoritatea românilor sunt de fapt romii din acele documentare cu caracter social. Mai concret, deşi articole din media erau despre romi/ţigani nominalizările se refereau ca fapte ale românilor.

Obs.: fenomenele antisociale nu sunt specifice doar unei etnii sau naţionalităţi, totuşi realitatea materialelor media difuzate exprimă şi această confuzie culturală. Mai specific, faptele negative ale ţiganilor/ romilor sunt prezentate ca fapte ale românilor. Exemplele pozitive indiferent ca sunt ale românilor sau ale ţiganilor/ romilor sunt ca şi inexistente. Pe scurt, manipulare.

Surse: Daily Mail, CH 4, Corriere della Sera, Metro, Dagend Nyheter, The telegraph, The Local, Le Monde, Aftonbladet, etc

3. Impactul autorităţilor româneşti şi soluţii

Ambasadele, cu mici excepţii au avut intervenţii pe marginea subiectului cerşetoriei şi a confuziei culturale dar acestea nu au fost consistente sau cu impact. Frecvenţa Institulelor Culturale Române în presă pentru popularizarea culturii româneşti sunt practic rare şi nu reuşesc decât să atragă atenţia unor iniţiaţi în cultura românească, sugerând prin lipsa de reacţie şi pasivitate impresia generala că cele 2 culturi sunt aceleaşi, deci fără o distincţie clară. 
Astfel, nevoia de popularizare a valorilor şi culturi româneşti la scară largă, susţinută, este imperios necesară.

4. Impactul socio-emoţional

Mulţi cetăţeni români au marturisit că au probleme la căutarea unui loc de muncă şi au fost întrebaţi nu de puţine ori dacă ei sunt români sau romi/ţigani. Reticenţa faţă de cineva care vine din România este astfel în creştere, fiind regretabil atât pentru români cât şi pentru romii de bună credinţă, fiind astfel victime colaterale a celor care preferă cerşetoria. Frustrarea creşte în rândul societăţilor unde comunităţile de români şi romi îşi desfăşoară activitatea. Atacurile fizice sau verbale directe la adresa românilor şi romilor/ţiganilor în presă, politică, societate fiind o realitate (bătuţi, scuipaţi, maşini, rulote incendiate, greutăţi la angajare, etc.).- UK, Novegia, Italia, Suedia.
În sport sunt cunoscute scandările şi lozincile suporterilor maghiari care se refera la români drept romi/ţigani.

Astfel, rugăm respectuos să aveţi în vedere următoarele realităţi în cifre:

Sondaje făcute în Suedia de Dagens Nyheter şi Aftonbladet pe câteva mii de persoane demonstrează că: 
- aprox. 33% dintre suedezi nu cunosc adevărata origine a romilor/ţiganilor; 
- peste 50% dintre suedezi doresc interzicerea cerşetoriei;
La momentul de faţă circulă în mediul online câteva peţiţii pentru rezolvarea acestei confuzii, suma semnatarilor din diaspora al acestor iniţiative online este în jur de 10.000 de persoane. Cifrele se schimba de la o zi la alta;
Un recent sondaj făcut de Societatea Academică Română, condusă de Alina Mungiu Pippidi demonstreza că mai mult de 95% dintre romani doresc schimbarea denumirii de ,,rom´´ în ţigan (termen istoric).

5. Impactul economic

a) Occident - Mulţi reprezentanţi ai sectorului economic, turism, servicii, administraţie şi-au exprimat nemulţumirea faţă de cerşetorie, sugerând că activităţile lor sunt afectate negativ de către acest fel de activităţi considerate antisociale. Mulţi dintre aceşti reprezentanti solicitând interzicerea cerşetoriei. - cazul oraşului Haga, Olanda- Stockholm-Suedia, Londra-UK, Paris-Franţa.

b) România - generalizată această confuzie, a făcut ca mulţi potentiali turişti şi chiar investitori să se gindească mai bine dacă vin în ţara noastră, corelând o lipsă de seriozitate a României şi chiar un pericol, ca urmare a deselor articole negative la adresa cetăţenilor ei. Practic imaginea românilor per ansamblu a devenit negativă.

6. Impactul politic

Discursul politic populist din vest, pro şi contra cerşetoriei a adus cu el polemici extreme şi nu a ţinut cont nici de aceasta dată de diferenţierea culturală. Practic în discursurile lor românii sunt prezentaţi ca cerşetori, romii/ţiganii fiind evitaţi a fi nominalizaţi – cazul Suediei- . 
De cealaltă parte există cei care luptă pentru drepturile romilor/ţiganilor, ce prezintă uneori cu isterie problema acestora ca o problemă de discriminare sistematică împotriva ţiganilor/romilor de către ceilalţi români, omiţând cu buna ştiinţă exemplele romilor/ţiganilor care au înţeles corect drumul integrării în societate. Se omit cazurile românilor care ajuta comunitatea ţigănească/roma prin diverse forme (accesare fonduri, consultanţă, educaţie, voluntariat, donaţii, etc).

Astfel în ţări ca UK ( Nigel Farage-Ukip ), Marie Le Pen, Folk Partiet -Dk, Sverigedemokraterna-Suedia, Front National-Franta, Lega Nord-Italia si mai ales partidele de extrema dreapta au avut de câştigat electorat pe seama acestui subiect. România ca ţară este criticată fără menajamente, pe seama cerşetoriei, neţinând cont de faptul că, în ţările lor există un număr numeros de români iar unii chiar de etnie roma /ţigăneasca, de bună credinţă, care muncesc cinstit, plătind taxe statului în cauză. Unele cereri au fost inclusiv de ieşire a României din UE sau alte remarci nefericite – Nigel Farage, Brigitte Ohlson, Le Pen, etc.

Stare de fapt şi soluţie

Deşi România în situaţia de faţă nu se poate compara cu puterea economică a ţărilor din vest, nu înseamnă că statul Român nu doreşte integrarea lor, acestă integrare fiind de fapt un proces de durată iar eficienţa acestuia depinde nu neapărat de sumele mari ce se distribuie, ci depinde în primul rând de voinţa reala a romilor/ţiganilor de a se integra şi nu de cea declarativă. Membri ai etniei roma/ţigăneşti se află inclusiv în Parlament, iar actualul preşedinte provine dintr-o minoritate. Deci argumentul că minorităţile sunt discriminate în România, la scară largă este cel puţin ciudat şi total deplasat.
Se omite să se spună că ajutoarele sociale distribuite romilor/ţiganilor sunt colectate de la români prin taxe şi impozite. Uită să se precizeze că uneori au drepturi facilitate în educaţie (disciminare pozitivă). Nu se prezintă cazurile caselor date la chirii modice sau chiar vândute de către stat romilor/ţiganilor ca parte a politicilor sociale pentru persoanele aflate în situaţii deosebite. Multe din construcţiile ilegale ale romilor/ţiganilor sunt trecute cu vederea de către autorităţi, asta în timp ce barăcile lor din vest sunt atacate, incendiate, dărâmate cu buldozerul. Ciudat însă, tot România e de vină. 
În concluzie, romi/ţiganii au aceleaşi drepturi ca românii iar săracia mult invocată nu ţine cont de etnie şi naţionalitate, totuşi se poate observa că cerşetoria este practicată la scară semnificativă, regretabil, de către etnia romă/ţigănească iar dorinţa reală de a se integra în societate este la cote scăzute. Constatăm aşadar că termenul ,,rom, romani, roma, etc´´ nu a rezolvat problemele sociale ale ţiganilor ( ŢIGAN - termen istoric cunoscut în toată lumea cu diferitele variante adaptate la limba ţarilor de origine – zingaro, gitain, zigenare, gypsie, gitian, egiptian, etc ) ci a creat fenomenul de discriminare indirecta prin confuzie culturală la adresa românilor.

În accepţiunea majorităţii românilor termenul ,,ţigan´´ nu este peiorativ şi nu trebuie privit ca atare. Ca dovadă există multe nume, denumiri, toponime cu aceeaşi rădăcină ( Fam.Ţigan , Ţigăneşti, muşchi ţigănesc, etc.). Astfel, cazurile concrete de discriminare pot fi sesizate organelor competente de către oricine, iar fapta discriminatorie este pedepsibilă, ca atare instituţiile româneşti combat discriminarea pe criterii etnice.

Aşadar logica acestei confuzii culturale la nivel internaţional, crează discriminare indirecta prin confuzie culturalå, mai precis prin utilizarea termenului rom-roma-roman-romani-rom-romanians-Romania şi alte variaţiuni ale termenului amintit. Ca atare rugăm ca în cazul în care totuşi etnia ţiganească doreşte schimbarea termenului – ţigan - să aibă în vedere variantele alternative de termeni – INDOM, DOM, LOM, SINTI sau orice alt termen agreat şi de români şi care, să nu mai creeze confuzie şi discriminare suplimentară. 
Solicităm ca instituţiile abilitate: Academia Română, M.A.E., Guvernul, Parlamentul, ONG-le, presa, membri ai partidelor politice, să ia act de acest demers pentru a corecta în documentele şi declaraţiile oficiale termenul de ,,rom´´ în ,,ţigan´´ ( termen istoric ) sau alta denumire agreată, prin consultarea cu societatea româneasca, dacă este cazul.
Putem pretinde aşadar, că dacă românii nu vor să fie confundaţi cu romii/ţiganii, tot aşa putem solicita/presupune ca nici romii/ţiganii nu vor să le fie confundată identitatea. E o decentă chestiune de corectitudine şi moralitate legată de delimitarea clară a identităţii oricărei culturi.

În final dorim să punem în evidenţă ….,Respectul în orice societate este dat nu prin cosmetizarea unei culturi, prin schimbarea unui termen identitar în detrimentul altei culturi, ci ea se face în timp prin fapte pozitive, constante. Aşadar termenul ,,rom´´ deşi are o logică în marcarea identităţii ţiganilor, el nu poate fi invocat frenetic în deserviciul românilor şi României la scară internaţională, provocând polemici interminabile, atitudini reprobabile şi un enorm deserviciu ţării natale.

Le reamintin romilor/ţiganilor şi politicienilor din Parlament că vremurile s-au schimbat şi că presiunile unor ONG-uri cu influenţă în mediul internaţional şi propaganda lor bine organizată nu sunt mai presus de lege şi de voinţa poporului român iar memorandumul semnat în acest sens pentru denumirea de rom, după revoluţie, a fost o mare greşeală la adresa românilor de pretutindeni, dar care, în situaţia de faţă se poate corecta pe calea dialogului civilizat, în mod democratic.....´´

Cu deosebită stimă, tuturor cetăţenilor României

Iniţiativa Solidaritate pentru Romania
Asociaţia Românilor din Suedia

Întocmit de Gabriel Ursescu, Stockholm, Mai 2015”